„De ce cântăriți argint pentru un lucru care nu hrăneşte? De ce vă daţi câștigul muncii pentru ceva care nu satură.” Isaia 55:2
În 1959, eu şi fratele meu am plecat împreună cu Dr. Siegfried Horn într-un tur al Europei şi al Orientului Mjlociu. Spre sfârșitul călătoriei, cumpărasem atât de multe suveniruri, încât rămăseserăm fără bani. Ne aflam în Frankfurt, aveam biletele de întoarcere deja plătite, dar nu mai aveam decât 70 de cenţi de căciulă. Pentru că ne era foame, am hotărât să cutreieram oraşul în căutarea unui loc de unde să putem cumpără mâncare cu banii pe care-i aveam. Până la urmă am găsit un loc unde pentru 70 de cenţi primeai pîine neagră nemţească, cartofi cu sos şi încă un fel de mâncare.
Am considerat că acela era un loc potrivit, dar am continuat să căutăm, doar că să fim siguri că găsisem locul cel mai bun. Deodată, am ajuns la o plăcintărie. Ne-am apropiat de fereastră şi am privit Înăuntru. Şi iată că acolo erau cele mai ispititoare plăcinte pe care le văzusem vreodată. Am intrat înăuntru şi am cumpărat plăcinte de toţi banii. Apoi ne-am grăbit să găsim un parc, ne-am aşezat lângă un lac şi am Început să ne ospătăm. Când am terminat, pentru că mai aveam destul până la ora plecării, am făcut de veghe cu schimbul, în timp ce ceilalţi dormeau. Pe la jumătatea nopţii, deja ne era din nou grozav de foame. Plăcinta fusese foarte bună, atât cât am mincat, dar din păcate senzaţia de săturare n-a durat prea mult. Satisfacţia pe care o oferă lumea nu este de durată, ci numai de moment.
Satana are o contrafacere pregătită pentru orice lucru de reală valoare pe care Îl oferă Dumnezeu. Contrafacerea pare să satisfacă pentru o vreme, dar în cele din urmă nu rămâne din ea decât un gust amar. Acela care porneşte în viaţă dorind să se îmbogăţească sau să devină un om cu faima, de fapt îl caută pe Dumnezeu fără să fie conştient de acest lucru. Beţivul care zace în şanţ îl caută de fapt pe Dumnezeu. Tânărul sau tânăra care până în prezent nu a făcut altceva decât să-şi bată joc de viaţă şi capacitatea lui intelectuală, îl caută de fapt pe Dumnezeu, deşi nu ştie, şi nu vrea să admită aceasta. Orice om care este în căutarea unui lucru care să ia locul goliciunii grozave pe care o simte în adâncul sufletului său, este de fapt în căutarea lui Dumnezeu. Singurul răspuns care va satisface această dorinţă pentru ceva mai bun, trebuie să-şi aibă centrul în persoană Domnului Isus. Ceea ce dorim noi este părtășia cu El. Nimic nu poate lua locul lui Isus în sufletul omului.
Acest articol face parte din cartea „Nici o zi fără Isus” de Morris Venden