Devoțional Seara

D

Creştinii trebuie să fie elevi credincioşi în şcoala lui Hristos, învăţând mereu mai mult despre cer, mai mult din cuvintele şi din voia lui Dumnezeu, mai mult despre adevăr şi despre cum să folosească apoi cu credincioşie cunoştinţa pe care au dobândit-o.

Noi trebuie să stăm la picioarele lui Hristos ca elevi permanenţi şi să lucrăm cu darurile credinţei şi ale iubirii Sale. Atunci, vom purta jugul lui Hristos şi vom ridica povara Sa, iar El ne va recunoaşte ca fiind una cu El.

Mintea tuturor acelora care fac din Cuvântul lui Dumnezeu studiul lor se va îmbogăţi. Cu mult mai mult decât orice alt studiu, acesta este de natură să dezvolte capacitatea de înţelegere şi să înzestreze fiecare facultate cu o nouă putere, cu o vigoare sporită.

Când oamenii vor ajunge să fie conştienţi de propriile slăbiciuni, îşi vor găsi plăcerea în a face voia lui Dumnezeu. Se vor supune sub jugul lui Hristos. Apoi, Dumnezeu va putea lucra în ei şi voinţa, şi înfăptuirea după plăcerea Sa, care este adesea cu totul contrară planurilor minţii omeneşti.

Dacă fiecare calitate nu îi este consacrată lui Dumnezeu, dacă aceia cărora Dumnezeu le-a încredinţat aceste daruri nu caută acel har care poate face ca aceste calităţi să fie primite de El, atunci vor fi consideraţi de Domnul nişte „robi netrebnici”.

Facem un apel la voi să părăsiţi mândria lumii, deşertăciunea şi nebunia vieţii. Isus vă iubeşte. Lui Isus îi este milă de vol. Ostile îngereşti au fost trimise să vă slujească. Şi acum, când întreg cerul este interesat de voi, veţi fi şi voi interesaţi de voi înşivă?

Porunca a zecea loveşte la rădăcina tuturor păcatelor, oprind dorinţele egoiste, din care izvorăsc faptele păcătoase. Cel care, în ascultare de Legea lui Dumnezeu, se reţine chiar şi de la o dorinţă păcătoasă care vizează ceva ce aparţine altuia, nu se poate face vinovat de vreo faptă rea faţă de semenii săi.

Orice adăugire intenţionată în vorbire, orice aluzie sau orice insinuare făcute în mod calculat, cu gândul de a face o impresie greşită sau exagerată, chiar povestirea unor fapte în aşa fel încât să inducă în eroare pe cineva constituie o minciună.

Aşa cum ne purtăm cu aproapele nostru, permiţându-ne mici lucruri necinstite sau înşelăciuni mult mai îndrăzneţe, tot aşa ne vom purta şi cu Dumnezeu. Oamenii care persistă pe calea necinstei vor practica aceste principii până când vor ajunge să-şi înşele propriile suflete şi vor pierde cerul şi viaţa veşnică.

Inima în care locuieşte Hristos va fi atât de plină, atât de mulţumită cu iubirea Sa purificatoare, încât nu se va mistui de dor după simpatie şi atenţie faţă de sine. Iar când sufletul îi este predat lui Dumnezeu, înţelepciunea Sa poate să facă ceea ce înţelepciunea omenească nu este în stare.