Devoțional Seara

D

Pentru toţi cei care se întind să simtă mâna călăuzitoare a lui Dumnezeu, momentul celei mai mari descurajări este timpul când ajutorul divin este cel mai aproape. Din fiecare ispită şi din fiecare încercare, El îi va scoate cu o mai mare credinţă şi cu o mai bogată experienţă.

Prinzându-ne de Hristos sufletul neajutorat, vom suplini ignoranţa noastră cu înţelepciunea Lui, slăbiciunea noastră cu tăria Lui, fragilitatea noastră cu puterea Lui dăinuitoare. Petru a căzut pentru că nu şi-a cunoscut vulnerabilitatea. S-a considerat puternic.

Să-i iertăm pe duşmanii noştri şi să căutăm ocazii de a le arăta celor care ne-au rănit că noi îi iubim şi că, dacă am avea ocazia, le-am face bine. Dacă aceia care ne-au rănit continuă pe calea lor rea, noi trebuie să facem eforturi să ne împăcăm cu fraţii noştri urmând calea stabilită de Biblie, aşa cum ne-a îndrumat Hristos.

Ai credinţă în Isus ca fiind ajutorul, sprijinul tău. Adu-ţi aminte că nu tu eşti acela care să-ţi alegi lucrare sau calea de urmat, ci trebuie să priveşti la Isus ca la Călăuza şi Modelul tău. Păstrează înaintea ta exemplul Său şi cere mereu ceea ce este plăcut înaintea Lui.

Vor veni încercări, este adevărat, chiar şi asupra celor care sunt pe deplin consacraţi. Chiar şi răbdarea celui mai răbdător va fi sever pusă la probă. Adesea, tăcerea este mustrarea cea mai severă care-i poate fi dată celui care a păcătuit cu buzele.

Mintea trebuie să fie disciplinată, educată, formată, deoarece noi avem de făcut o lucrare pentru Dumnezeu pe căi care nu sunt în armonie cu înclinaţiile noastre înnăscute. Pornirile spre rău, moştenite şi cultivate, trebuie să fie biruite.

Prin exemplul lor, părinţii trebuie să încurajeze formarea de obiceiuri simple şi să-i ţină cât mai departe pe copiii lor de ceea ce este artificial, îndreptându-i spre o viaţă naturală. Copiii cei mai atrăgători sunt cei care sunt cât mai naturali şi mai simpli.

Credinţa preţioasă inspirată de Dumnezeu dă tărie şi nobleţe de caracter. Dacă se stăruie asupra bunătăţii, harului şi iubirii Sale, capacitatea de înţelegere a adevărului va fi mai clară şi tot mai clară; dorinţa după curăţia inimii şi după claritatea gândirii va fi tot mai sfântă, mai înaltă.

Să nu fii niciodată ca un ghimpe. Să nu-ţi îngădui ca în cămin să foloseşti cuvinte aspre, iritate. Trebuie să-L inviţi pe Oaspetele ceresc să vină în căminul tău, în acelaşi timp pregătind totul pentru ca El şi îngerii Lui să poată să rămână la tine.

Afecţiunea şi duioşia trebuie să fie cultivate şi manifestate întotdeauna în relaţiile dintre soţ şi soţie, părinţi şi copii, fraţi şi surori. Orice cuvânt pripit trebuie să fie stăpânit şi nu trebuie să existe nici măcar aparenţa lipsei de dragoste a unuia faţă de celălalt. Este de datoria fiecăruia din familie să fie amabil şi să vorbească blând.