Devoțional Seara

D

Când copiii sunt înclinaţi să se răzvrătească împotriva autorităţii părinteşti, ei sunt condamnaţi de viaţa Răscumpărătorului lor, care a fost El însuşi copil odată şi a ascultat de părinţii Lui. În ce contrast izbitor este caracterul copiilor de acum!

Tinerii care nu cultivă respectul pentru părinţii lor şi dorinţa de a se face utili nu pot simţi plăcerea adevărată. (...) Iubirea de distracţii deşarte face ca mintea să se relaxeze şi slăbeşte într-atât starea morală, încât mulţi tineri nu sunt caracterizaţi deloc de autocontrol şi principii ferme.

Copiii care îşi tratează părinţii în mod nerespectuos şi care nu ţin cont de dorinţele lor nu numai că îi dezonorează, ci calcă şi legea lui Dumnezeu. Cu cât voinţa proprie este supusă mai de timpuriu voinţei părinţilor şi cu cât este mai deplină această supunere, cu atât va fi mai uşor să vă supuneţi cerinţelor lui Dumnezeu.

Isus nu a fost într-o măsură mai mică Fiul lui Dumnezeu în căminul Său modest, în ascultare de părinţii Săi, decât atunci când Dumnezeu a vorbit de pe tronul Său cel veşnic, spunând: „Acesta este Fiul Meu prea iubit” (Matei 3:17)

Hristos a putut să reziste ispitei lui Satana prin dependenţa Sa de puterea divină a Tatălui Său ceresc, deoarece Se supunea voinţei Sale şi asculta de toate poruncile Sale. El a păzit rânduielile, preceptele şi legile Tatălui Său. A căutat în permanenţă sfatul lui Dumnezeu şi a ascultat de voinţa Lui.

În noaptea aceea, lacov, fiul favorit al mamei sale, a trăit experienţa naşterii din nou şi a devenit un copil al lui Dumnezeu. În starea sa descurajată, lumina care a venit asupra lui a fost considerată cel mai de preţ lucru, iar piatra aceea tare pe care şi-a odihnit capul a devenit cea mai de dorit pernă pe care şi-a odihnit vreodată capul.

În Hristos, Bartimeu L-a văzut pe Răscumpărătorul Său, iar Soarele Neprihănirii a strălucit în sufletul lui. Toţi cei care, asemenea lui Bartimeu, devin conştienţi de nevoia lor după Hristos şi care vor fi la fel de zeloşi şi de hotărâţi ca el vor primi ca şi el binecuvântarea pe care au dorit-o cu înfocare.

Adevărata educaţie constă în toate acele cunoştinţe dobândite în această viaţă de probă care ne fac apţi să stăm în compania sfinţilor în lumină. Ea ne aduce binecuvântări nouă şi altora în această viaţă şi ne va asigura viaţa veşnică viitoare, cu toate bogăţiile ei nepieritoare.

Iubirea manifestată faţă de el de către Hristos prin moartea pe cruce dă naştere unui răspuns al iubirii pline de recunoştinţă şi, ca răspuns la rugăciunea sinceră, credinciosul este adus din har în har, din slavă în slavă, până când, privind la Hristos, este schimbat după chipul Lui.

Tatăl apreciază fiecare suflet pe care Fiul Său l-a răscumpărat prin darul vieţii Sale. Au fost luate toate măsurile ca noi să primim putere divină, care ne va face în stare să învingem ispitele. Prin ascultarea de toate cerinţele lui Dumnezeu, sufletul este păstrat pentru viaţa veşnică.