Devoțional Seara

D

Domnul Isus Hristos a venit aici, în lumea noastră, plin de milă, de viaţă şi de lumină, gata să-i mântuiască pe aceia care vor veni la El. Dar El nu poate salva pe nimeni împotriva voinţei sale. Dumnezeu nu forţează conştiinţa. El nu torturează trupul ca să-i oblige pe oameni să asculte de Legea Sa. Acesta este modul de lucru al lui Satana.

Fericiţi sunt tatăl şi mama care îi pot învăţa pe copiii lor din Cuvântul scris al lui Dumnezeu, cu ilustraţii din paginile deschise ale cărţii naturii; fericiţi cei care se pot întâlni sub pomii cei verzi, în aerul curat şi proaspăt, să studieze Cuvântul şi să cânte laudă Tatălui de sus.

Vocea şi limba sunt daruri de la Dumnezeu şi, dacă sunt folosite cum trebuie, ele sunt o putere pentru Dumnezeu. Cuvintele înseamnă foarte mult. Ele pot să exprime iubire, devoţiune, laudă, ca o muzică pentru Dumnezeu, sau ură şi răzbunare. Cuvintele descoperă sentimentele inimii.

Mi-a fost arătat că tinerii trebuie să adopte o poziţie mai înaltă şi să facă din Cuvântul lui Dumnezeu sfătuitorul şi călăuza lor. Asupra tinerilor stau responsabilităţi solemne, pe care ei le tratează cu uşurinţă. Introducerea muzicii în casele lor, în loc să-i conducă la sfinţenie şi spiritualitate, a constituit mijlocul prin care mintea le-a fost distrasă de la adevăr.

Majoritatea copiilor şi a tinerilor vor să aibă material de citit şi, dacă nu alege cineva pentru ei, atunci vor alege ei înşişi. Ei pot găsi pretutindeni cărţi de o calitate distrugătoare şi, în curând, vor ajunge să iubească o astfel de lectură, dar, dacă li se dau cărţi bune, vor ajunge să-şi cultive gustul pentru o astfel de lectură.

Recreerea noastră nu trebuie să fie în scene de veselie fără inimă, absurde, prosteşti. Noi putem conduce lucrurile în aşa fel, încât să fie binefăcătoare, să-i înalţe pe aceia cu care ne asociem şi să ne califice mai bine pe noi, ca şi pe ei, pentru a ne îndeplini mai cu succes îndatoririle care ne revin în calitate de creştini.

Religia Bibliei trebuie să exercite controlul asupra vieţii şi comportamentului. Ea nu trebuie sa fie ca o pată de culoare dată cu pensula ici-colo pe o pânză, ci influenţa ei trebuie să umple întreaga viaţă, ca şi când pânza ar fi fost înmuiata în vopsea până când fiecare fir a fost vopsit, o vopsea intensă durabilă, care nu se decolorează.

Oricare ar fi calea pe care Dumnezeu a ales-o pentru noi, orice cărare ar fi rânduit El pentru picioarele noastre, aceea este singura cale sigură. Cu ochii credinţei, cu o supunere copilărească asemenea unor copilaşi ascultători, noi trebuie să privim la Dumnezeu, să urmăm călăuzirea Lui şi greutăţile vor dispărea.

Tinerii care doresc să-l slujească Dumnezeului cerului nu pot să se angajeze în distracţii lumeşti, să mănânce delicatese ce moleşesc, să bea băuturile tari pe care li le pun înainte oamenii onoraţi sau bogaţi ai lumii, pe care se tem să nu-i ofenseze dacă le refuză acest favor.

Cerul este un loc curat şi sfânt. Dumnezeu este curat şi sfânt. Toţi aceia care vin în prezenţa Lui trebuie să ia seama la instrucţiunile Lui şi să aibă trupul şi îmbrăcămintea în stare curată, nepătată, arătând în acest fel respect faţă de ei înşişi şi faţă de El. De asemenea, inima trebuie să fie sfinţită.