Devoțional Seara

D

Nu există nimic mai trist decât să-i vezi pe cei răscumpăraţi prin sângele lui Hristos, înzestraţi cu talente cu care să-L laude pe Dumnezeu transformând în glume soliile care le-au fost trimise cu îndurare în Evanghelie, tăgăduind divinitatea lui Hristos şi încrezându-se în propria judecată mărginită şi în argumente fără nicio temelie.

Abandonaţi exemplele lumii, încetaţi să-i ridicaţi în slăvi pe aşa-numiţii oameni mari; luaţi-vă gândul de la gloria oricărui alt lucru în afară de crucea lui Hristos! Pavel spune: „Departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos.”

Slujitorii lui Hristos pot şi trebuie să fie în stare să înfrunte şi să biruiască orice ispită. Ei trebuie să zică: „Eu nu sunt al meu, căci am fost cumpărat cu un preţ. Prin jertfa infinită adusă de Hristos pentru mine. El n-a lăsat în puterea mea să-l aduc mai mult decât cere. Toate sunt ale Lui. El cere tot timpul meu, toate capacităţile mele”

Crucea este învestită cu o putere pe care limba n-o poate exprima. Sacrificiul făcut de Hristos pentru neamul omenesc face de ruşine eforturile şi metodele noastre slabe de a ieşi în întâmpinarea oamenilor şi de a-i înnobila, de a-i ajuta pe bărbaţii şi pe femeile păcătoase să-L găsească pe Isus.

Cât de grav trebuie să fie păcatul dacă niciun alt remediu în afară de moartea Fiului lui Dumnezeu nu-l putea salva pe om de consecinţele vinovăţiei sale? De ce a fost făcut acest lucru pentru om? Pentru că Dumnezeu l-a iubit şi nu a dorit să piară vreunul, ci toţi să vină la pocăinţă, să creadă în Isus ca Mântuitor personal şi să aibă viaţa veşnică.

Prin meritele sângelui Său, poţi birui orice vrăjmaş spiritual şi poţi remedia orice defect de caracter.

Noi trebuie să avem cale liberă la sângele ispăşitor al lui Hristos. Acesta trebuie să fie pentru noi cel mai preţios privilegiu, cea mai mare binecuvântare din câte au fost date vreodată omului păcătos. Cât de adânc, cât de larg şi de inepuizabil este acest râu! Pentru fiecare suflet ce însetează după neprihănire există speranţă, există odihnă.

Însuşi sistemul jertfelor a fost plănuit de Hristos şi a fost dat lui Adam ca simbol al unui Mântuitor care avea să vină, să poarte păcatele lumii şi să moară pentru răscumpărarea ei. Numai animalele curate şi valoroase, acelea care îl simbolizau cel mai bine pe Hristos, erau acceptate ca jertfă pentru Dumnezeu.

Pentru fiecare suflet ce însetează după neprihănire există speranţă, există odihnă, există influenţa dătătoare de viaţă a Duhului Sfânt şi apoi umblarea sfântă, fericită, paşnică cu Hristos şi comuniunea preţioasă cu El. Atunci putem spune conştient împreună cu loan: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!”

Prin educarea cu înţelepciune a micii lor turme, prin legarea copiilor de ei înşişi şi de Dumnezeu, taţii şi mamele devin conlucrători cu Dumnezeu. Crucea este înălţată în căminul lor. Membrii familiei devin membri ai familiei regale de sus, copii ai împăratului ceresc.