Devoțional Seara

D

Lumea căzută este câmpul de bătaie pentru cel mai mare conflict la care au fost vreodată martori universul ceresc şi puterile pământului. El a fost desemnat ca scenă pe care să se dea marea luptă dintre bine şi rău, dintre cer şi iad. Fiecare fiinţă omenească ia parte la acest conflict. Nimeni nu poate ocupa un teren neutru.

Nu există aliment pe mesele noastre pe care să nu-l fi dat El pentru susţinerea noastră. Ştampila şi semnătura lui Dumnezeu se află pe toate. Totul este inclus şi este oferit din abundenţă omului prin singurul Dar inexprimabil, singurul Fiu al lui Dumnezeu.

Prin neprihănirea atribuită a lui Hristos, păcătosul poate simţi că este iertat şi poate şti că Legea nu-l mai condamnă, pentru că el este în armonie cu toate preceptele ei. Este privilegiul lui să se socotească nevinovat atunci când citeşte şi meditează la pedeapsa ce va cădea asupra celui necredincios şi păcătos.

Isus stă în locul păcătosului şi ia asupra Sa vinovăţia călcătorului. Privind la înlocuitor şi Garantul păcătosului, Dumnezeu poate fi drept şi totuşi să îndreptăţească pe acela care crede în Isus. În dreptul aceluia care-L primeşte pe Hristos ca neprihănire a lui, se rosteşte iertare, căci Dumnezeu a împăcat lumea cu Sine prin Hristos.

Isus Şi-a dat viaţa preţioasă pentru tine, ca să poţi deveni părtaş la natura divină, după ce ai scăpat de stricăciunea care este în lume prin pofte. Atunci predă-te Lui, ca o dovadă a iubirii şi recunoştinţei tale. Dacă n-ar fi iubirea pe care ne-a arătat-o Hristos din abundenţă, noi ne-am afla astăzi într-o disperare totală, în beznă spirituală.

Hristos S-a făcut una cu neamul omenesc, pentru ca omul să poată deveni una în Spirit şi în viaţă cu EL în virtutea acestei uniri în ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu, viaţa Lui devine viaţa lor. El îi spune celui ce se pocăieşte: „Eu sunt învierea şi Viaţa.”

Cel mai profund omagiu al inimilor noastre, cea mai iscusită slujire a mâinilor noastre, talanţii priceperii şi mijloacelor - toate nu sunt decât un dar prea sărac pentru Acela care S-a jertfit şi care a „răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele (Său), oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam”

Nu abătându-ne privirea de la Isus imităm viaţa Lui, ci vorbind despre El, reflectând la desăvârşirea Lui, căutând să ne rafinăm gustul şi să ne înnobilăm caracterul, încercând, prin credinţă şi iubire şi prin efort serios şi perseverent, să ne apropiem de Modelul desăvârşit.

Aceia care studiază să vadă cât de aproape pot să trăiască de lume şi să câştige totodată cerul vor ajunge destul de aproape cât să rămână afară din cer. Noi trebuie să acceptăm suferinţa ca parte a religiei, dacă vrem să stăm împreună cu Cel Suferind pe tronul Său.

Fără Hristos, înţelepciunea omenească, în toate formele ei, este nebunie; căci aceia care se încred în înţelepciunea lor au pierdut din vedere veşnicia. Pentru toţi aceia care cred că Isus poate să-i mântuiască în chip desăvârşit pe cei care vin la Dumnezeu prin El, Evanghelia este puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu.