Devoțional Seara

D

Noi trebuie să rămânem în El, după cum mlădiţa rămâne în viţă. Ceea ce dorim este ca toporul să fie pus la rădăcina copacului. Noi dorim să fim morţi faţă de lume, morţi faţă de eu şi vii pentru Dumnezeu. Avem nevoie să ne apropiem de Domnul Hristos, ca oamenii să cunoască faptul că am fost cu Hristos şi am învăţat de la El.

Ramura aparent uscată, fiind legată de butucul viei, devine o parte din el. Sufletul mort în nelegiuire şi păcat trebuie să trăiască un proces asemănător. După cum altoiul primeşte viaţă atunci când este unit cu viţa, tot astfel păcătosul se face părtaş naturii divine atunci când este legat de Hristos.

O mlădiţă nu trebuie să împrumute hrană de la o alta. Viaţa noastră trebuie să vină de la butuc. Numai printr-o unire personală cu Hristos, prin comuniune zilnică cu El, noi putem să aducem roadele Duhului Sfânt. Creşterea noastră în har depinde de unirea noastră cu Hristos şi de gradul de credinţă pe care noi o exercităm.

Locuind în Hristos, putem avea blândeţea Lui, parfumul Lui, lumina Lui. (...) El străluceşte în inimile noastre. Lumina Sa din inimile noastre străluceşte pe feţele noastre. Privind la frumuseţea şi slava lui Hristos, noi ne schimbăm după chipul Său.

Atâta vreme cât sufletul se îndreaptă spre Hristos, nu există pericolul să se ofilească, să cadă, să se strice. Ispitele ce pot veni ca o furtună nu-l vor dezrădăcina. Motivaţia acţiunilor adevăratului creştin are ca sursă profunda lui iubire pentru Răscumpărătorul Său. Sentimentele lui pentru învăţătorul Său sunt adevărate şi sfinte.

Noi trebuie să exercităm în fiecare zi credinţa; şi credinţa aceasta trebuie să sporească zilnic, pe măsură ce o punem la lucru şi ne dăm seama că El nu numai că ne-a răscumpărat, ci ne-a iubit şi ne-a spălat de păcat în propriul Său sânge şi ne-a făcut regi şi preoţi ai lui Dumnezeu Tatăl.

Cu cât este mai strânsă unirea noastră cu Hristos, cu atât mai strânsă va fi şi unirea noastră unul cu altul. Diferenţele şi nemulţumirea, egoismul şi îngâmfarea se luptă pentru supremaţie. Acestea sunt roadele unei inimi împărţite, deschise influenţei vrăjmaşului sufletelor. Satana triumfă atunci când poate semăna seminţele discordiei.

Dumnezeu cere de la noi să fim credincioşi în cele mai mărunte aspecte ale vieţii, să veghem asupra cuvintelor noastre, a atitudinilor şi a acţiunilor noastre. Pentru a face acest lucru, trebuie să dobândim un control de sine desăvârşit, ceea ce va presupune din partea noastră o veghere atentă, neîntreruptă.

Dacă este primit, adevărul este capabil de o continuă extindere şi noi dezvoltări. El va creşte în strălucire, pe măsură ce-l privim şi va creşte în înălţime şi profunzime, pe măsură ce aspirăm să-l pricepem. Astfel, el ne va înălţa la standardul desăvârşirii şi ne va da credinţă în Dumnezeu ca tărie a noastră pentru lucrarea ce ne stă înainte.

Noi trebuie să fim „desăvârşiţi în EI”. Aceasta înseamnă că trebuie să studiaţi viaţa lui Hristos. Trebuie să studiaţi cu un zel mult mai mare decât cel cu care studiaţi pentru a obţine cunoştinţe laice, având în vedere că interesele veşnice sunt mai importante decât cele temporare, decât năzuinţele, ţintele pământeşti.