Ni se permite să le prezentăm celor privaţi de libertate doar un program de două ore. Totuşi cărţile de la Signs of the Times Publishing Association (STPA) au devenit podul de legătură dintre aceştia şi Evanghelia lui Isus Hristos. Prin intermediul cărţilor, ei învaţă să Îl cunoască pe Creatorul lor.
În 1981, s-a întâmplat ceva ce nu mi-a plăcut la locul de muncă, aşa că mi-am dat demisia şi m-am mutat la ţară. Am recitit Tragedia Veacurilor, în special ultimele cinci capitole. Cartea mi-a cucerit inima atât de tare, încât în mine s-a stârnit un puternic interes pentru Biblie.
La sfârşitul prezentării, părinţii s-au îngrămădit în jurul nostru, pentru a comanda şi cumpăra cărţi. Dar noi am subestimat numărul de cărţi necesare. Am adus cu noi doar 200 de seturi cu cele două cărţi, iar părinţii le-au cumpărat pe toate şi au mai comandat încă 200 de seturi pe care să le aducem ziua următoare.
Evanghelizarea cu literatură este la fel de importantă şi astăzi. Literatura nu doar că ajunge la cei pe care îi întâlnim, dar adesea ajunge şi la familia şi prietenii lor, chiar şi la cei care urmează să se nască! Misiunea noastră este să ducem cărţile în cât mai multe case. Şi, ca rezultat, vor avea loc multe minuni!
Vă sfătuiesc să purtaţi întotdeauna literatură la voi, cărţi care conţin lumina mântuirii. Oamenii au nevoie de ele, chiar dacă nu îşi dau seama. Experienţele noastre împreună cu lucrarea Duhului Sfânt vor aduce o răsplată veşnică.
Ziua următoare, am mers în colportaj, în ciuda faptului că nu mâncasem şi nici apă nu băusem. Am făcut rost de un biscuite şi de puţină apă pentru cele două zile de colportaj, dar nu am avut succes la vânzări. Când soţia şefului satului a aflat că am fost tratată atât de neospitalier, s-a supărat foarte tare.
Am fost încântată să aflu că, deşi îşi pierduse locul de muncă de la şcoală, deja îşi găsise altul, mult mai bine plătit, la o universitate locală. Împreună i-am mulţumit lui Dumnezeu pentru bunătatea Lui faţă de amândouă. Ne-am împrietenit, aşa că m-a prezentat şi prietenelor ei de la universitate, dintre care multe mi-au devenit cliente.
Apoi a venit acea duminică înspăimântătoare, în care am făcut exact ce făceam în fiecare dimineaţă - m-am rugat înainte de a porni la drum şi am cerut ocrotirea îngerilor. Când s-a întâmplat accidentul, totul a fost groaznic. Dar, mulţumesc lui Dumnezeu, viaţa mea a fost cruţată de la o moarte sigură. Cred că îngerii mei au fost acolo cu o mare putere.
Munca unui evanghelist cu literatură cere un angajament de neclintit. Uneori, mă întorc seara acasă atât de istovit, încât sunt ispitit să renunţ. Dar apoi aud o şoaptă care îmi spune să nu mă descurajez, ci să mă odihnesc, aşa că îi urmez instrucţiunile, iar Dumnezeu îmi dă noi puteri pentru o nouă zi care bate la uşă.
În Igalo, am întâlnit şi un cuplu din Serbia. Ei m-au ascultat când prezentam cărţile unei familii din Germania. Au fost impresionaţi de discuţia şi de cărţile noastre, dar nu aveau bani la ei. Le-am spus că am un stand de carte deschis seara şi i-am invitat să vină acolo. Din nefericire, în acea seară nu am putut fi la stand. Două seri mai târziu, un cuplu a exclamat în timp ce se apropia: „Te căutăm de două zile!”
