Devoțional Seara

D

Eşecurile adventismului millerit nu au schimbat deloc nici perspectiva istorică a capitolului 2 din Daniel şi nici principiul „o zi egală cu un an”. În Daniel 9 din versiunea Revised Standard, versetul 24, este tradus prin „şaptezeci de săptămâni sau ani”

Miller a înţeles că acea cărticică fusese deschisă. Şi ce dulce era această veste. Dar Miller, la fel ca mulţi dintre noi, a pus mare preţ pe acele părţi din profeţie pe care credea că le înţelege, iar peste celelalte a sărit. În consecinţă, a pierdut din vedere faptul că deschiderea acestor profeţii privind cărticica avea să aducă, în cele din urmă, amărăciune şi dezamăgire.

În 1818, Miller a ajuns la concluzia uimitoare că „în aproximativ douăzeci şi cinci de ani... toate lucrurile acestei lumi îşi vor găsi sfârşitul; toată mândria şi puterea, pompa şi frivolitatea, răutatea şi prigoana vor lua sfârşit şi că în locul împărăţiilor acestei lumi, mult dorita împărăţie cerească şi paşnică a lui Mesia îşi va începe domnia”.

Miller nu doar că le îndrepta altora privirea spre Biblie, dar trăia ceea ce predica. Propriul lui studiu aprofundat al Bibliei l-a condus către aceste concluzii uimitoare. El avea o abordare amănunţită şi metodică.

Dumnezeu este un Dumnezeu al minunilor. El a convertit un sceptic ca Miller prin citirea publică a predicilor. Ce minune! Noi slujim unui Dumnezeu care foloseşte nenumărate căi prin care să îşi îndeplinească voia.

„Cu cât citesc mai mult, cu atât mai viciat mi se pare caracterul omului. Nu pot vedea nicio licărire de speranţă în istoria trecutului. Cuceritorii lumii şi eroii istoriei se pare că nu erau decât demoni cu chip de om... Am început să îmi pierd încrederea în toţi oamenii.”

William nu a fost dintotdeauna un răzvrătit religios, în primii lui ani de viaţă, el a fost un pios devotat. Prima pagină a jurnalului său din adolescenţă relatează următoarele: „Încă de mic am fost învăţat să mă rog Domnului.” Se pare că aceasta era o trăsătură definitorie a lui.

William Miller a început să predice mesajul advent în mijlocul entuziasmului privind mileniul. Drept urmare, bisericile de pretutindeni l-au primit cu braţele deschise. Dumnezeu pregătise calea. El întotdeauna o face. Datoria noastră este să călcăm pe urmele Lui.

Ochii studenţilor Bibliei s-au afundat mai mult în profeţiile din Daniel, căutând să înţeleagă mai clar evenimentele ultimelor zile. Sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XlX-lea au fost martorele publicării unui număr mare de cărţi despre profeţia biblică.

În concepţia iudeo-creştină, rătăcirea începe cu uitarea trecutului -mai precis, uitarea călăuzirii din trecut a lui Dumnezeu. Când se întâmplă acest lucru, creştinii îşi pierd simţul identităţii. Şi lipsa identităţii atrage după sine dispariţia misiunii şi a scopului. Dacă nu ştii cine eşti în relaţie cu planul lui Dumnezeu, atunci ce ai să îi spui lumii?