Devoțional Seara

D

Mesajul speranţei advente a găsit întotdeauna inimi primitoare în rândul celor oprimaţi, indiferent de rasă sau cultură. Să nu uităm că toţi locuitorii pământului sunt robi ai păcatului şi au nevoie să fie eliberaţi de Cel care vine să dea slobozenie robilor. Speranţa adventă este visul libertăţii pentru fiecare persoană.

Dumnezeu nu a spus niciodată că umblarea noastră prin lume va fi una uşoară. Dar El ne-a făgăduit că, dacă îi suntem credincioşi Lui, El ne va binecuvânta şi va fi cu noi. Ca şi creştini, noi Îl putem lăuda pe Dumnezeu pentru binecuvântările Sale de fiecare zi.

Calea progresivă a adevărului nu e întotdeauna netedă, dar Dumnezeu e la conducere chiar şi atunci când noi nu îl putem vedea din cauza dezordinii lumeşti.

Impulsionat de mesajul lui Miller, Charles Fitch a început de îndată „să scrie şi să predice oamenilor din Boston” despre noua lui credinţă. Voia să fie „un străjer pe ziduri” şi să „sune tare din trâmbiţă”.

Nu aparenţele exterioare sunt cele care contează, ci binecuvântările lui Dumnezeu. El încă este dispus să îi binecuvânteze pe cei care păşesc prin credinţă şi ÎNCEARCĂ.

Vestea bună este că Dumnezeu are nevoie de noi de toţi. Fiecare dintre noi are un talent pe care îl poate folosi spre slava Lui. De fapt, chiar în această zi, Dumnezeu te cheamă să îţi reconsacri viaţa şi capacităţile Lui şi lucrării Sale de pe acest pământ.

Acel mesaj are aceeaşi importanţă pentru noi astăzi. Da, poate că Miller s-a înşelat cu privire la a doua venire, dar ea este nădejdea care dăinuie peste veacuri. Iar datoria poporului lui Dumnezeu continuă să fie aceeaşi, să îi trezească din somn pe păcătoşi, să îi trezească la realitate. Lumea noastră nu va ţine pentru totdeauna.

Adesea, Dumnezeu foloseşte cele mai obişnuite lucruri. Şi asta e bine, pentru că majoritatea dintre noi suntem oameni obişnuiţi, de rând. Aşa era şi William Miller. El te poate folosi şi pe tine, dacă îl laşi.

Într-un final, chinul sufletesc devenise atât de puternic, încât i-a făgăduit lui Dumnezeu că îşi va îndeplini datoria dacă avea să fie invitat să vorbească în public despre venirea Domnului. Atunci a simţit o uşurare. Că doar avea 50 de ani şi nimeni nu îl invitase vreodată să vorbească despre acest subiect.

La fel ca multora dintre noi, lui Miller îi plăcea să studieze Biblia, dar îi lipsea ambiţia de a acţiona. Acesta este păcatul studierii Bibliei. Cu toţii suntem ispitiţi să facem din aceasta un scop, şi nu un mijloc care să ne motiveze la acţiune.