Devoțional Seara

D

Dumnezeu doreşte ca urmaşii Săi să fie aşa cum a fost Domnul Hristos în natura Sa umană. Prin puterea Sa, noi trebuie să trăim o viaţă la fel de curată şi de nobilă ca viaţa pe care a trăit-o Mântuitorul.

Evlavia, curăţia şi integritatea lui Enoh erau urmarea umblării cu Dumnezeu, în timp ce nelegiuirea lumii era urmarea umblării cu înşelătorul omenirii. Niciodată n-a fost şi nu va fi un timp în care întunericul moral să fie atât de dens ca în timpul acela, în care Enoh a trăit totuşi o viaţă de ireproşabilă neprihănire.

El ştie exact de ce avem nevoie, ştie exact cât putem duce şi ne va da harul de a îndura fiecare încercare pe care o aduce asupra noastră. Rugăciunea mea permanentă este pentru o mai mare apropiere de Dumnezeu.

Istoria marelui conflict dintre bine şi rău, de la data când a izbucnit pentru prima oară în ceruri şi până la finala înfrângere a răzvrătirii şi eradicarea definitivă a păcatului, constituie, de asemenea, o demonstrare a iubirii neschimbătoare a lui Dumnezeu.

Darurile Sale sunt puse deoparte pentru copiii lui Dumnezeu, daruri atât de preţioase, încât ele ne sunt date prin jertfa nespus de scumpă a sângelui Răscumpărătorului nostru, daruri care vor satisface cele mai profunde cerinţe ale inimii.

În necazuri şi suferinţe, Dumnezeu este un prieten, este un protector în nenorocire, un ocrotitor în mii de primejdii pe care noi nu le vedem.

La ce onoare mai mare am putea aspira decât aceea de a fi numiţi copii ai lui Dumnezeu? Ce rang mai mare am putea avea, ce moştenire mai mare putem găsi decât aceea care le revine celor care sunt moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună-moştenitori cu Hristos?

Creatorul universului ţi Se adresează ca un Tată plin de afecţiune. Tatăl tău ceresc doreşte să facă din tine un membru al familiei regale, pentru ca, prin făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, să poţi fi părtaş naturii divine.

Biserica, aşa slabă şi plină de defecte cum este, constituie singurul obiect de pe pământ căruia Domnul Hristos îi acordă suprema grijă. El veghează continuu asupra ei cu grijă şi o întăreşte prin Duhul Său cel Sfânt.

Religia lui Hristos transformă inima. Ea face ca omul lumesc să devină un om cu o inimă cerească. Sub influenţa ei, omul egoist devine altruist, pentru că acesta este caracterul lui Hristos. Omul nesincer şi intrigant devine cinstit, integru.