Spiritul urii şi al răzbunării îşi are originea în Satana şi acesta l-a făcut să-L dea la moarte pe Fiul lui Dumnezeu. Oricine nutreşte răutate sau lipsă de amabilitate nutreşte acelaşi gând şi rodul acestuia va fi moartea. În gândul de răzbunare se află fapta rea, aşa cum planta se află în sămânţă.
Părinţii sunt îndreptăţiţi la o iubire şi un respect cum nu sunt datorate nimănui altcuiva. Dumnezeu însuşi, Cel care a aşezat asupra lor o responsabilitate pentru sufletele încredinţate grijii lor, a poruncit ca, în anii de la început ai vieţii, părinţii să ţină locul lui Dumnezeu pentru copiii lor.
Atâta vreme cât vor exista cerul şi pământul, Sabatul va fi şi mai departe un semn al puterii Creatorului. Iar atunci când Edenul va înflori din nou pe pământ, ziua sfântă de odihnă a Iul Dumnezeu va fi onorată de toţi cei care sunt sub soare.
Creatorul nostru cere întreaga noastră devoţiune, supunerea, loialitatea noastră cea mai bună. Tot ce tinde să abată iubirea noastră de la Dumnezeu sau să se interpună slujirii datorate Lui devine un idol. Unele dintre pământurile oamenilor, casele şi mărfurile lor sunt idoli.
Oamenii trebuie să I se închine şi să Îi slujească Domnului Dumnezeu şi numai Lui. Nicio mândrie egoistă să nu se ridice şi să fie slujită ca un zeu. Să nu se facă un zeu din bani. Dacă senzualitatea nu este ţinută sub controlul facultăţilor superioare ale minţii, pasiunile josnice vor ajunge să pună stăpânire pe fiinţa umană.
Domnul Hristos a venit nu numai să reabiliteze Legea înaintea locuitorilor acestei lumi, ci, prin viaţa Sa, să arate pentru totdeauna imuabilitatea Legii lui Dumnezeu. El n-a izgonit pe nimeni dintre cei care şi-au încredinţat sufletul grijii Sale. El i-a iubit datorită iubirii lor faţă de Isus şi îi iubeşte până la capăt.
Acum este timpul pentru ca aleşii lui Hristos să-şi arate consacrarea în slujba Sa şi toţi urmaşii Săi să dea cea mai nobilă mărturie pentru Stăpânul lor, stând neclintiţi împotriva curentului răului care stăpâneşte.
Mila plină de bunătate a lui Dumnezeu este nemăsurată, iar aceia care apreciază iubirea lui Hristos vor fi reînnoiţi într-o adevărată sfinţenie şi aduşi la Hristos, Conducătorul lor cel viu. Ei Îl vor urma pe Domnul ca nişte copii sfinţi.
Cine Îl iubeşte pe Dumnezeu nu numai că îl va iubi pe aproapele său, ci va privi cu o compasiune plină de bunătate fiinţele pe care le-a făcut Dumnezeu. Când Spiritul lui Dumnezeu este în om, El îl va conduce mai degrabă să ajute decât să producă suferinţă.
