În 1981, s-a întâmplat ceva ce nu mi-a plăcut la locul de muncă, aşa că mi-am dat demisia şi m-am mutat la ţară. Am recitit Tragedia Veacurilor, în special ultimele cinci capitole. Cartea mi-a cucerit inima atât de tare, încât în mine s-a stârnit un puternic interes pentru Biblie.
Poate că pentru noi este ceva normal să auzim. Însă, dacă nu ne deschidem urechile la şoapta Duhului Sfânt, să auzim sfaturile pe care Isus ni le dă în Cuvântul Său, suntem surzi din punct de vedere spiritual. Să ciulim urechile la ceea ce are El să ne spună astăzi!
Drepţii care sunt în viaţă vor fi transformaţi „într-o clipă, într-o clipeală din ochi” (1 Corinteni 15:52). La glasul lui Dumnezeu, au primit un corp nou. Acum sunt făcuţi nemuritori şi, împreună cu sfinţii înviaţi, sunt ridicaţi pentru a-L întâlni pe Domnul lor în atmosfera planetei Pământ.
Să ne facem timp, atât pe parcursul săptămânii, cât şi în Sabat, să stăm de vorbă cu cei din jurul nostru, să le întindem o mână caldă, un zâmbet sincer, un pliant încurajator, o făgăduinţă, o asigurare de post şi rugăciune pentru situaţii de criză. Nimeni să nu se simtă singur în familia noastră, în biserica noastră.
La sfârşitul prezentării, părinţii s-au îngrămădit în jurul nostru, pentru a comanda şi cumpăra cărţi. Dar noi am subestimat numărul de cărţi necesare. Am adus cu noi doar 200 de seturi cu cele două cărţi, iar părinţii le-au cumpărat pe toate şi au mai comandat încă 200 de seturi pe care să le aducem ziua următoare.
