Veniți și priviți lucrările lui Dumnezeu! Ce înfricoșător este El când lucrează asupra fiilor oamenilor!
Psalmii 66:5
Ascultă ediția audio aici.
Când ai stat ultima oară în liniște, meditând cu adevărat la modul în care Dumnezeu a lucrat în viața ta? Când ai luat o pauză de la ritmul alert al zilei pentru a reflecta la răspunsurile primite la rugăciuni, fie ele mari sau mici?
Versetul de astăzi ne face o invitație profundă, dar atât de des trecută cu vederea: „Veniți și priviți lucrările lui Dumnezeu!” Nu este doar un îndemn la contemplare, ci o chemare sfântă de a observa cu ochii credinței modul în care Dumnezeu lucrează în lume și în inimile noastre. Într-o societate grăbită, în care suntem constant distrași de știri, responsabilități și ambiții personale, ne pierdem ușor sensibilitatea spirituală. Însă Dumnezeu nu încetează să lucreze. El continuă să scrie istorie în viețile noastre – cu delicatețe, dar și cu autoritate.
Psalmistul, în alt loc, exclamă: „Când privesc cerurile – lucrarea mâinilor Tale –, luna și stelele pe care le-ai făcut, îmi zic: «Ce este omul, ca să Te gândești la el, și fiul omului, ca să-l bagi în seamă?»” (Psalmul 8:3-4). Aceste cuvinte ne reamintesc că, de la măreția creației până la cele mai intime detalii ale vieții noastre, Dumnezeu lasă urme vizibile ale prezenței Sale. Cerurile Îl proclamă, dar și fiecare răspuns la rugăciune, fiecare protecție nevăzută, fiecare mângâiere oferită în taină este o dovadă a lucrării Sale continue.
Psalmul 66 ne arată că lucrarea lui Dumnezeu nu este niciodată distantă sau rece. „Ce înfricoșător este El când lucrează asupra fiilor oamenilor!” – o expresie care nu vorbește despre teamă în sensul terorii, ci despre o profundă reverență și respect sfânt. Dumnezeu este prezent, atent, implicat. El nu privește de la distanță suferințele noastre, ci veghează, corectează cu iubire, protejează cu putere și binecuvântează cu generozitate.
Oprește-te pentru câteva momente și întreabă-te: care a fost ultima lucrare a lui Dumnezeu în viața mea? Poate a fost o ușă deschisă când toate păreau închise. Poate a fost o liniște neașteptată în mijlocul unei furtuni. Sau poate doar puterea de a continua, atunci când nu mai aveai resurse.
Oricare ar fi fost lucrarea Lui, recunoaște-o, mulțumește-I și lasă ca o sfântă teamă și recunoștință să-ți umple inima!
Doamne, ajută-mă să nu trec nepăsător/nepăsătoare pe lângă minunile Tale! Învață-mă să văd mâna Ta în fiecare zi, în lucrurile mari și mici! Deschide-mi ochii inimii ca să Te recunosc în mijlocul agitației, al necazului, dar și al bucuriei! Dă-mi o inimă care să se închine cu teamă sfântă, cu dragoste sinceră și cu bucurie curată!
Soarele apune: B 16:43, CT 16:34, IS 16:29, MS 16:43, SM 16:46, DJ 16:54, AR 16:55
autor: Grigore Risco



