Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toți sunteți una în Hristos Isus.
Galateni 3:28
Egali. De-a lungul ultimelor două secole, s-a discutat mult, mai ales în emisfera vestică, despre ce înseamnă asta cu adevărat. Nu înseamnă egali în ceea ce privește abilitățile, energia, banii sau faima. Nu suntem egali în ceea ce privește educația, chiar dacă am frecventat aceeași școală timp de cincisprezece ani și avem aceeași diplomă. Nu suntem egali în ceea ce privește sănătatea.
Textul spune că suntem egali în Hristos Isus. Trebuie să slujim și să fim slujiți fără părtinire sau rezerve. Nici măcar fără rezerve personale? De genul: Bine, voi spăla picioarele acelei persoane, dar în inima mea nu mă simt foarte confortabil cu asta. Genul ăsta de rezervă? Sau, iată un detaliu și mai dificil. Înțeleg că trebuie să ne slujim unii pe alții și că trebuie să ne străduim să slujim imparțial, iubindu-i pe toți așa cum îi iubește Dumnezeu. Dar și să fim slujiți? Recent am auzit o predică despre samariteanul milos din punctul de vedere al omului rănit. A fost foarte interesant. Dacă era conștient, acest om a trebuit să-și vadă propriul popor trecând pe lângă el și a trebuit să accepte ajutorul în momentul său cel mai vulnerabil de la cineva pe care l-a evitat toată viața! Acest tip de egalitate? Toți erau iubiți în același fel, fiecare era la fel de important pentru Isus, fiecare era un suflet pentru care El ar fi murit, fiecare în parte.
Doamne al samariteanului milos, vreau să mă străduiesc mai mult să slujesc și să fiu capabil să iubesc pe toată lumea așa cum o faci Tu. Ajută-mă în acest sens, Te rog! Dar, în timp ce învăț acest lucru, ajută-mă și să învăț să accept ajutorul și slujirea altora, chiar și a celor cu care nu mă simt confortabil. Ajută-mă să slujesc și să fiu slujit fără părtinire sau rezerve.



