DUMNEZEU POARTĂ DE GRIJĂ

Fie peste noi bunăvoința Domnului, Dumnezeului nostru.
Psalmii 90:17

Cățelușa mea prețioasă, Molly, în vârstă de cincisprezece ani, a murit în timp ce stătea întinsă în poala mea. Câteva zile mai târziu, am împachetat aproape toate lucrurile ei și le-am dus la cabinetul veterinar, pentru a le oferi celor care aveau nevoie de obiecte pentru câini.

În timp ce eram acolo, o doamnă împreună cu cățelușa ei, mare și neagră, Luna, ieșeau dintr-unul dintre cabinete. Acest câine mare și negru și-a târât stăpâna direct spre mine, în timp ce stăteam de vorbă cu o asistentă. Luna și-a așezat capul în poala mea, iar stăpâna încerca să o tragă înapoi. Dr. Hughes a ieșit și i-a spus proprietarei să lase câinele să-mi arate dragoste, pentru că al meu murise acum două zile. Apoi, acest câine minunat a sărit și mi-a dat cea mai mare îmbrățișare, înfășurându-și lăbuțele din față în jurul meu. După îmbrățișare, și-a pus din nou capul în poala mea, în timp ce o mângâiam și o strângeam la piept. N-am putut să nu plâng. M-am ridicat să plec, iar toți cei de acolo, chiar și medicul lui Molly, au venit să mă îmbrățișeze.

Când am ieșit pe ușă împreună cu o asistentă, un bărbat a intrat cu un cocker spaniel. Cățelul a sărit pe mine, iar stăpânul, surprins, a spus că nu mai făcuse asta niciodată și i-a cerut să stea jos. L-am întrebat dacă îl pot mângâia și mi-a răspuns că da. M-am aplecat, i-am dat câteva mângâieri, iar acest cățeluș și-a pus lăbuțele din față pe umerii mei și și-a ascuns capul sub gâtul meu.

Aceste momente mi-au arătat cât de mult Îi pasă lui Dumnezeu de mine. El știe ce mă frământă și cum mă simt. Ambele animale minunate nu aveau cum să știe prin ce perioadă grea treceam în interiorul meu. Dumnezeu poate folosi chiar și animalele pentru a ne ajuta să trecem prin durere.

Dacă treci printr-o perioadă dificilă, adu-ți aminte că Dumnezeul care vede vrabia când cade poartă de grijă și inimii tale frânte! Nimic din ceea ce Îi privește pe copiii Săi nu este prea mic sau neînsemnat ca El să nu observe.

Îți mulțumesc, Doamne, pentru că mi-ai arătat dragostea Ta atunci când sufeream profund! Ajută-ne să ne amintim mereu că Tu ne porți de grijă, indiferent prin ce trecem.

autor: Debra Gough

Karen Pearson
Karen Pearson
Când Isus mergea alături de cei doisprezece, El le-a văzut oboseala și le-a înțeles sentimentul de copleșire. Viața în Palestina era grea sub dominația Imperiului Roman, iar liderii lor spirituali îi împovărau cu cerințe inutile. Isus le cunoștea oboseala și le-a promis: „Eu vă voi da odihnă!” (Matei 11:28). El știa că ei tânjeau după Casa și a promis: „Mă voi întoarce” (Ioan 14:3). Nu s-au schimbat multe în secolele care au trecut. Suntem obosiți. Viața este grea în climatul politic polarizat de astăzi. Nu există nimic pe această planetă risipitoare care să ne poată satisface nevoile cele mai profunde sau să ne împlinească speranțele cele mai dragi. Dar promisiunile lui Dumnezeu rămân valabile. El dă odihnă celor obosiți și ne amintește că suntem aproape de casă! „Încă puţină, foarte puţină vreme, şi Cel ce vine va veni şi nu va zăbovi.” (Evrei 10:37). Așadar, ca femei credincioase, „Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa.” (Evrei 10:23). Suntem aproape acasă!
Nu rata niciun devoțional! Urmărește-ne pe Telegram sau pe WhatsApp și primești zilnic, direct pe telefon, un cuvânt care să te apropie de Dumnezeu.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Ascultă Devoționale Audio pe Apple Podcasts Ascultă Devoționale Audio pe Spotify Ascultă Devoționale Audio pe Castbox

spot_img

Publicate astăzi

Din aceeași categorie

spot_img