Este scris: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.”
1 Corinteni 2:9
Ascultă ediția audio aici.
Cei care Îl iubesc pe Dumnezeu cu adevărat vor dori să-și dezvolte talentele pe care El li le-a dat, în așa fel încât acestea să fie o binecuvântare pentru alții. Și încet, încet, porțile cerului se vor deschide larg ca să-i primească, iar de pe buzele Împăratului slavei binecuvântarea se va revărsa în urechile lor asemenea celei mai bogate muzici: „Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, de moșteniți Împărăția, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii” (Matei 25:34). Astfel vor fi primiți răscumpărații în locuințele pe care Isus le pregătește pentru ei. Cei din jurul lor nu vor fi cei josnici de pe pământ, ci aceia care, cu ajutor divin, și-au format un caracter perfect. Fiecare tendință păcătoasă, fiecare nedesăvârșire au fost îndepărtate prin sângele lui Hristos, iar excelența și strălucirea gloriei Sale, mult mai mari decât splendoarea strălucirii soarelui la amiază, le sunt împărtășite. Frumusețea morală și perfecțiunea caracterului lui Hristos luminează prin ei, de o valoare care depășește cu mult această splendoare cerească. Ei sunt fără vină înaintea marelui tron alb, bucurându-se de aceeași demnitate și de aceleași privilegii cu îngerii.
„Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc” (1 Corinteni 2:9). În vederea moștenirii glorioase care i-ar putea aparține, „ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?” (Matei 16:26). Chiar să fie sărac, deține în el o bogăție și o demnitate pe care lumea nu le-a putut oferi niciodată. Sufletul răscumpărat și curățat de păcat, cu tot cu puterile sale nobile dedicate în slujba lui Dumnezeu, este de o valoare fără egal. A locui pentru totdeauna în acest cămin al celor binecuvântați, a purta în suflet, corp și spirit nu urmele sumbre ale păcatului și blestemului, ci asemănarea perfectă cu Creatorul nostru și, prin veacurile fără sfârșit, să progresezi în înțelepciune, în cunoaștere și în sfințenie, explorând noi câmpuri ale gândirii, permanent descoperind noi minuni și glorii, crescând necontenit în capacitatea de a cunoaște, de a te bucura și a iubi, știind că există dincolo de noi bucurie, dragoste și înțelepciune infinită – iată obiectivul spre care ne îndreaptă speranța creștină!
Află răspunsul ascultând materialul zilei de azi din cartea „Căminul adventist”.
Răspunsul se află la pagina 449 a cărții „Căminul adventist”, Editura Viață și Sănătate, ediția tipărită 2024, capitolul Viața în căminul din Eden.
Soarele apune: B 16:41, CT 16:32, IS 16:25, MS 16:39, SM 16:41, DJ 16:52, AR 16:52





