Dragă prietene,
După ce au plecat îngerii de la ei, ca să se întoarcă în cer, păstorii au zis unii către alţii: „Haidem să mergem până la Betleem şi să vedem ce ni s-a spus şi ce ne-a făcut cunoscut Domnul!” S-au dus în grabă şi au găsit pe Maria, pe Iosif şi Pruncul culcat în iesle. (Luca 2:15-16)
Nu cred că există creștin care să nu poată reproduce din memorie toți pașii drumului până la Betleem. Te rog să te gândești unde este locul tău pe acest drum. De mult timp, an de an, îmi doresc să parcurg din ce în ce mai mult din drumul până la Betleem. Am rămas pe dealurile din împrejurimi, cu corul de îngeri. Apoi, dezamăgită de atitudinea hangiilor, am rămas la ușa lor, certându-i. Și când, în alt an, am reușit să ajung lângă staul, am văzut ce mic e spațiul și am rămas afară, legând cămilele magilor. În alt an însă, am reușit să Îl zăresc pe micuțul înfășat și culcat între paie – era atâta slavă în jurul Lui, mi-a fost teamă să intru. Poate că în alt an am considerat că cei care erau deja înăuntru nu meritau să fie acolo, în timp ce eu meritam mai mult; și, pentru că părea că nu este loc și pentru mine, am plecat.
Citind aceste rânduri, poate te regăsești în unele din ele, dar te îndemn să pășești cu încredere pe tot drumul spre Betleem. Când ai ajuns în fața staulului, te îndemn să nu te oprești, să ignori mirosul de animale și fân, de haine de păstori care vin din mijlocul turmelor, de mirosul călătoriei dinspre Nazaret, poate încă de apă caldă amestecată cu sânge.
Te îndemn să ignori chiar și mâinile tale goale, să intri lângă iesle și să-L privești pe Pruncul care S-a născut pentru tine! Căci dacă tu azi ai parcurs drumul până la Betleem, El, când va crește, va parcurge în locul tău drumul până la Golgota.
Cu prietenie, Ioana Balmus
AMiCUS Iași
