Vor fi puțini cei mântuiți?

Isus umbla prin cetăţi şi prin sate, învăţând pe norod şi călătorind spre Ierusalim. Cineva I-a zis: „Doamne, oare puţini sunt cei ce sunt pe calea mântuirii?” El le-a răspuns: „Nevoiţi-vă să intraţi pe uşa cea strâmtă. Căci vă spun că mulţi vor căuta să intre, şi nu vor putea.” (Luca 13:22-24)

Ascultă ediția audio aici.

Zilele lui Isus erau numărate. Nu mai era personajul popular urmat de mulțimi de oameni în Iudeea și Galileea. Fusese părăsit de o bună parte dintre ucenici și era persecutat de autoritățile religioase. Luca relatează folosind o expresie foarte semnificativă: „călătorind spre Ierusalim.” Se apropia de sfârșit, umbra crucii se reflecta asupra Mântuitorului. Iată că, în aceste circumstanțe, a apărut întrebarea: „Cei mântuiți vor fi puțini?” Cine era omul care întrebase? Pe cine reprezenta? În mod intenționat, Luca nu ne oferă nici numele și nici originea lui. Era un anonim, nu reprezenta o anumită clasă socială, ci omul, în general; mai mult, îi personifica pe toți aceia care au întrebări pentru Isus, care au încredere și cred în El (Îl numește Domn). În fine, este vorba de cineva interesat de mântuire. Îl descoperise în Isus pe Mântuitorul?

Ce întreabă el de fapt? Care e tulburarea lui? Că vor fi puțini oameni mântuiți? Puțini sau mulți, cu ce schimbă asta lucrurile? Era o simplă curiozitate sau era o întrebare care avea de-a face cu faptul că puțini Îl mai urmau pe Isus? Isus fiind respins și persecutat de Sinedriu, cel care se afilia cu El se opunea pe față religiei oficiale și trăia sub amenințare. Omul acesta știa și întrebarea lui putea fi expresia dorinței și a fricii, a unei dorințe arzătoare, sincere și a unor piedici insurmontabile; o eventuală manifestare a unei ardori condiționate. Depindea mântuirea lui de numărul de ucenici? Poate că nu ar fi dorit să aparțină unei minorități nepopulare? Ce avea mai multă valoare, reputația și situația socială sau destinul său veșnic?

Răspunsul lui Isus pare să confirme frământările omului, pentru că El nu oferă un răspuns la întrebarea literală, ci la motivațiile din spatele ei. Isus răspunde: „Nevoiţi-vă să intraţi pe uşa cea strâmtă. Căci vă spun că mulţi vor căuta să intre, şi nu vor putea.” Ușa ucenicilor și a mântuirii, deși stă deschisă tuturor, este îngustă și permite intrarea câte unei singure persoane o dată. Nu putem să intrăm pe ea cu tot cu prieteni, vecini, familie sau cu societatea în care trăim, pentru că este ușa deciziei personale. În același fel, nu putem să intrăm pe ea cărând „poveri” și „pachete” pe care le-am achiziționat în lume. Pentru a trece, trebuie să renunțăm la toate acestea.

Este o ușă în formă de cruce, șlefuită prin dreptatea și dragostea lui Isus. Să facem toate eforturile necesare pentru a intra pe poarta îngustă.

Carlos Puyol Buil
Carlos Puyol Buil
Predicator puternic, scriitor prolific și un om cu o credință puternică. Adăugat la aceasta bunătate creștină, smerenie și o minte interesantă și îl aveți pe Carlos Puyol Buil. Născut în Spania, Carlos a crescut în timpul celui de-al doilea război mondial. Dictatura politică, greutățile economice și foarte puținele oportunități au format în zilele sale de tinerețe un spirit nonconformist, cu viziune pentru un viitor mai bun. Cartea „Dar este un Dumnezeu în ceruri” este o carte apărută la Editura Viață și Sănătate.

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Publicate astăzi
Articolul precedentSzeressétek egymást!
Articolul următorNext Level