ACUM!

Şi Maria a zis: „Sufletul meu mărește pe Domnul şi mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu, pentru că a privit spre starea smerită a roabei Sale. Căci iată că de acum încolo, toate neamurile îmi vor zice fericită.”
Luca 1:46-48

Maria simțea cum îi bate inima cu putere și cum i se înroșește fața. A inspirat adânc și a clipit din ochi. Îngerul Gabriel i s-a arătat.

El i-a spus: „Plecăciune, ţie, căreia ţi s-a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuvântată eşti tu între femei!” (Luca 1:28).

Maria nu putea spune nimic, iar îngerul a continuat: „Nu te teme, Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu. Şi iată că vei rămâne însărcinată şi vei naşte un Fiu, căruia Îi vei pune numele Isus” (Luca 1:30,31). El i-a explicat că fiul ei „va fi mare şi va fi chemat Fiul Celui Preaînalt; şi Domnul Dumnezeu Îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David.” (versetul 32).

Maria nu înțelegea tot ce i se spunea, dar în adâncul inimii știa că nu era căsătorită.

Îngerul i-a răspuns: „Duhul Sfânt Se va coborî peste tine, şi puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea Sfântul care Se va naşte din tine va fi chemat Fiul lui Dumnezeu. Iată că Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea un fiu la bătrâneţe; şi ea, căreia i se zicea stearpă, este acum în a şasea lună. (versetele 35, 36).

Și așa s-a întâmplat. Nu a fost ușor pentru Maria, mai ales că logodnicul ei, Iosif, nu a crezut-o la început. Dar a rămas încrezătoare. Totul a meritat în grajdul rece din Betleem, când a ținut pentru prima dată în brațe minunea – propriul ei copil.

Dar în acea noapte liniștită, cerul s-a deschis: îngerii au cântat deasupra câmpurilor, păstorii din împrejurimi au venit în grabă, iar mai târziu, magii au străbătut un drum lung ca să I se închine Regelui regilor. I-au adus și daruri: aur, smirnă și tămâie. Tot Cerul era în mișcare.

Este ca și cum Dumnezeu ar fi vrut să spună întregii lumi: „Acum! A sosit momentul! Momentul pe care l-am planificat și promis încă dinainte de începutul timpurilor! Lumina este aici!”

Planificatorule și Răscumpărătorule, nu am cuvinte să-Ți mulțumesc. Ai planificat totul dinainte de a crea această lume. Aveai deja un plan când Adam și Eva au păcătuit. Ai știut când a sosit clipa potrivită. Am încredere în Tine. Vreau să fiu copilul tău ascultător, gata să Te slujesc.

Karen Pearson
Karen Pearson
Când Isus mergea alături de cei doisprezece, El le-a văzut oboseala și le-a înțeles sentimentul de copleșire. Viața în Palestina era grea sub dominația Imperiului Roman, iar liderii lor spirituali îi împovărau cu cerințe inutile. Isus le cunoștea oboseala și le-a promis: „Eu vă voi da odihnă!” (Matei 11:28). El știa că ei tânjeau după Casa și a promis: „Mă voi întoarce” (Ioan 14:3). Nu s-au schimbat multe în secolele care au trecut. Suntem obosiți. Viața este grea în climatul politic polarizat de astăzi. Nu există nimic pe această planetă risipitoare care să ne poată satisface nevoile cele mai profunde sau să ne împlinească speranțele cele mai dragi. Dar promisiunile lui Dumnezeu rămân valabile. El dă odihnă celor obosiți și ne amintește că suntem aproape de casă! „Încă puţină, foarte puţină vreme, şi Cel ce vine va veni şi nu va zăbovi.” (Evrei 10:37). Așadar, ca femei credincioase, „Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa.” (Evrei 10:23). Suntem aproape acasă!

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi
Articolul precedent