Cine va putea să se suie la muntele Domnului? Cine se va ridica până la locul Lui cel sfânt? Cel ce are mâinile nevinovate și inima curată, cel ce nu-și dedă sufletul la minciună și nu jură ca să înșele.
Psalmii 24:3,4
Ascultă ediția audio aici.
Trăim vremuri tulburi, și asta nu e o noutate. Tehnologia, comunicarea fără bariere și recenta inteligență artificială ne-au schimbat obiceiurile, chiar și caracterul. Divertismentul a ajuns normă de comportament și subiect de vorbire. Suntem confuzi pentru că există multă incertitudine și crize care ne bulversează. Iar aceste crize sunt resimțite pe tot globul. Anul trecut, întreaga țară fierbea întrebându-se cine merită încrederea să ne conducă spre bine și prosperitate, cine va prelua responsabilitatea în aceste vremuri tulburi.
Și psalmistul este frământat cu acest „cine”, doar că el are alte repere, alte direcții și alte obiective: vrea să știe cine se suie, cine se ridică spre Dumnezeu, spre locașul Său. Caracteristicile din versetele de mai sus sunt și azi criterii de selecție, dar știm că nimeni nu le întrunește pe deplin.
De la credincioși așteptările sunt duble. Mai întâi, Domnul ne cheamă la sfințenie, ca să ne dea comoara vestirii adevărului prezent. Apoi semenii se așteaptă să găsească în noi repere ca cele amintite. Dar un caracter așa nobil este lucrarea unei vieți. Și vizează sufletul, intelectul și trupul nostru.
Nimeni nu atinge vârful muntelui dacă inima nu este sănătoasă, antrenată. Un trup curat și îngrijit printr-o viață cumpătată găzduiește acea minte clară care ia decizii drepte prin înțelepciunea pe care Duhul Sfânt o oferă. Mâinile nevinovate nu abuzează, ci se unesc să urce la locul cel sfânt ca să mijlocească din toată inima pentru cei pierduți. Cel preocupat de adevărul mântuirii nu are de ce să mintă și nu are motive să înșele, pentru că nu dorește comorile de acum, ci pe cele viitoare.
Provocare: Astăzi, să țintim spre vârf, la Domnul, acolo unde vrem să ajungem! Pe muntele Domnului, căderile sunt doar exerciții dacă, privind la El, ne ridicăm și nu ne descurajăm. Îngerii ne duc pe mâini, iar Împăratul slavei ne așteaptă la capătul drumului și la capătul zilei.
autor: Gabriela Lupu
