După ce i s-au împlinit zilele de slujbă, Zaharia s-a dus acasă. Peste câtva timp, Elisabeta, nevasta lui, a rămas însărcinată şi s-a ținut ascunsă de tot cinci luni. „Căci”, zicea ea, „iată ce mi-a făcut Domnul când Şi-a aruncat ochii spre mine, ca să-mi ia ocara dintre oameni.”
Luca 1:23-25
Elisabeta s-a dus la ușă să vadă cine vine. Au fost câteva luni de liniște, fără discuții și râsete cu Zaharia, așa cum era ea obișnuită. Dar timpul trecea și ea credea că soțul ei va vorbi din nou după nașterea copilului. Era atât de fericită pentru că urma să aibă un copil.
„Maria!” Elisabeta era încântată să-și primească ruda. Dar înainte să apuce să spună ceva, Elisabeta a simțit ceva surprinzător: copilul din pântecele ei s-a mișcat brusc, ca și cum ar fi tresărit de bucurie. În acel moment, Elisabeta a fost umplută de Duhul Sfânt și a știut de ce venise Maria, precum și importanța veștii pe care i-o aducea.
Ea a strigat cu glas tare: „Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău. Cum mi-a fost dat mie să vină la mine maica Domnului meu?” (vezi Luca 1:42-45).
Elisabeta știa ce spune. Nu cunoaștem dacă ea a aflat conversația dintre înger și Zaharia, dar sigur a înțeles cât de important este să primești cu încredere promisiunea lui Dumnezeu.
Maria avea nevoie de această încurajare. Urma să se confrunte cu multe greutăți acasă, la Nazaret. Știa că Iosif va fi pus la încercare, iar vecinii vor privi cu suspiciune vestea ei. Însă vizita la Elisabeta i-a adus confirmarea că Dumnezeu era cu ea.
Primele raze de lumină începeau să strălucească, deși puțini oameni le vedeau atunci. Mulțimile își continuau viața de zi cu zi, așteptând și dorind eliberarea, neștiind că profețiile urmau să se împlineaască. Două perechi de părinți, cel puțin, una tânără și una bătrână, știau că Dumnezeu era la lucru. Istoria omenirii era pe cale să se împlinească.
Se iveau zorii.
Păzitor al stelelor, Tu schimbi anotimpurile și Îți împlinești planul. Au trecut patru mii de ani de la promisiunea din Grădina Edenului și încă două mii de când omenirea așteaptă venirea Ta. Îmi ridic privirea spre Cer, privind spre Răsărit și aștept lumina. Fă-mă un copil purtător de adevăr, ca Elisabeta. Și asemenea Mariei, ajută-mă să cred fiecare cuvânt pe care îl spui, aducând încurajare celor din jurul meu.
