PRIMII PAȘI SPRE LUMINĂ

Dar îngerul i-a zis: „Nu te teme, Zahario; fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Nevasta ta, Elisabeta, îţi va naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Ioan. El va întoarce pe mulţi din fiii lui Israel la Domnul Dumnezeul lor.”
Luca 1:13,16

În timpul perioadei întunecate pe care o numim „perioada intertestamentară” (între Vechiul și Noul Testament), existau încă oameni credincioși care „erau neprihăniți înaintea lui Dumnezeu și păzeau fără pată toate poruncile și toate rânduielile Domnului” (Luca 1:6). Zaharia și Elisabeta erau doi dintre ei.

Zaharia era preot și, într-o zi, în timp ce își făcea slujba în altarul tămâierii, un înger i s-a arătat! Zaharia probabil că s-a înspăimântat. Atunci îngerul (Gabriel) i-a spus cu blândețe: „Nu te teme.” Apoi Gabriel i-a dat lui Zaharia o veste bună, pe care preotul o aștepta de-o viață. Urma să aibă un fiu!

Și totuși, Zaharia nu a crezut. Îngerul l-a mustrat și i-a spus că, din cauza necredinței lui, nu va mai putea vorbi până la nașterea copilului.

Când a ieșit din templu, oamenii au știut că ceva s-a întâmplat, dar el nu le putea explica. Probabil că i-a scris Elisabetei. Ea a rămas însărcinată, iar Zaharia a putut să vorbească din nou după ce a scris pe o tăbliță: „Numele lui este Ioan”, numele pe care i l-a dat îngerul.

Ceea ce Zaharia și Elisabeta nu știau era că Gabriel îi vestise și Mariei că Îl va naște pe Isus și că Ioan urma să pregătească calea pentru venirea lui Mesia.

Suntem noi ca Zaharia și Elisabeta, trăind cu cinste înaintea Domnului, păzind poruncile Sale și având o conștiință curată? Recunoaștem razele de lumină pe care El ni le trimite și ne lăsăm călăuziți de ele? Sau am contesta chiar dacă un arhanghel ar veni să ne spună asta?

Dumnezeu ne trimite lumina tot timpul, în moduri mici și mari. Unele sunt pentru noi înșine, altele sunt pentru a le împărtăși cu familia, prietenii sau biserica noastră. iar celelalte sunt pentru întreaga lume. Ajutăm noi la pregătirea căii?

Dumnezeule Preaînalt, zilele noastre sunt ca niște clipe pentru Tine, dar Tu le numeri și le ții în evidență. Tu cunoști momentul potrivit pentru fiecare răspuns pe care îl așteptăm. Ajută-mă să fiu copilul Tău credincios, gata să împărtășesc din iubirea Ta celor din jur.

Karen Pearson
Karen Pearson
Când Isus mergea alături de cei doisprezece, El le-a văzut oboseala și le-a înțeles sentimentul de copleșire. Viața în Palestina era grea sub dominația Imperiului Roman, iar liderii lor spirituali îi împovărau cu cerințe inutile. Isus le cunoștea oboseala și le-a promis: „Eu vă voi da odihnă!” (Matei 11:28). El știa că ei tânjeau după Casa și a promis: „Mă voi întoarce” (Ioan 14:3). Nu s-au schimbat multe în secolele care au trecut. Suntem obosiți. Viața este grea în climatul politic polarizat de astăzi. Nu există nimic pe această planetă risipitoare care să ne poată satisface nevoile cele mai profunde sau să ne împlinească speranțele cele mai dragi. Dar promisiunile lui Dumnezeu rămân valabile. El dă odihnă celor obosiți și ne amintește că suntem aproape de casă! „Încă puţină, foarte puţină vreme, şi Cel ce vine va veni şi nu va zăbovi.” (Evrei 10:37). Așadar, ca femei credincioase, „Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa.” (Evrei 10:23). Suntem aproape acasă!

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi
Articolul precedent