ȘAPTEZECI DE ANI

Aşa vorbeşte Cirus, împăratul perşilor: „Domnul Dumnezeul cerurilor mi-a dat toate împărăţiile pământului şi mi-a poruncit să-I zidesc o Casă la Ierusalim în Iuda. Cine dintre voi este din poporul Lui? Dumnezeul lui să fie cu el şi să se suie la Ierusalim, în Iuda, şi să zidească acolo Casa Domnului Dumnezeului lui Israel! El este adevăratul Dumnezeu, care locuieşte la Ierusalim.
Ezra 1:2,3

„Șaptezeci de ani”, spusese Ieremia. „Construiți case, locuiți în ele, căsătoriți-vă fiii și fiicele. Rugați-vă pentru pacea Babilonului, căci binele vostru depinde de binele lui. După șaptezeci de ani, vă voi aduce în țara voastră.”

Una dintre sarcinile uimitoare ale lui Dumnezeu este aceea de Mare Păstrător al Timpului, Cel care nu greșește niciodată în planurile Sale. El alege împărați și îi răstoarnă, ridică popoare și le coboară, dar toate la vremea potrivită. Daniel i-a spus lui Nebucadnețar că Dumnezeu este cel care pune împărații pe tron și îi detronează. Dumnezeu a spus: „Șaptezeci de ani. Niciun minut mai puțin. Nici măcar să nu întrebi.”

Dar printre aceste avertismente se aflau și promisiuni. „Nu te teme. Te voi aduce înapoi.” Și când a venit acel moment, Dumnezeu l-a chemat pe Cirus să proclame vestea, l-a chemat pe Ezra și pe preotul Neemia să conducă poporul acasă.

Atât Ezra, cât și Neemia au scris aceste relatări. În Ezra 1:5,6, ni se spune că liderii familiilor, preoții, leviții și „toți aceia al căror duh l-a trezit Dumnezeu” și-au făcut bagajele și s-au îndreptat spre casă. Ce bucurie! Aveau în față ani de dificultăți și muncă grea, dar erau acasă!

După ani de tăcere și de dor, s-au întors acasă. Ezra și Neemia au trăit toată viața în Babilon – aveau slujbe, case, familii. Dar acum, Dumnezeu îi chema într-o etapă nouă. Aveau sarcini și identități noi, o istorie care se deschidea înaintea lor.

Sfinte Observator al curgerii timpului, uneori mă simt ca o frunză purtată de vânt. Nu știu ce se va întâmpla astăzi, cu atât mai puțin mâine. Dar mă liniștește să știu că Tu cunoști fiecare clipă din viața mea și că mă privești cu dragoste. Îți mulțumesc pentru tot ce faci pentru mine.

Karen Pearson
Karen Pearson
Când Isus mergea alături de cei doisprezece, El le-a văzut oboseala și le-a înțeles sentimentul de copleșire. Viața în Palestina era grea sub dominația Imperiului Roman, iar liderii lor spirituali îi împovărau cu cerințe inutile. Isus le cunoștea oboseala și le-a promis: „Eu vă voi da odihnă!” (Matei 11:28). El știa că ei tânjeau după Casa și a promis: „Mă voi întoarce” (Ioan 14:3). Nu s-au schimbat multe în secolele care au trecut. Suntem obosiți. Viața este grea în climatul politic polarizat de astăzi. Nu există nimic pe această planetă risipitoare care să ne poată satisface nevoile cele mai profunde sau să ne împlinească speranțele cele mai dragi. Dar promisiunile lui Dumnezeu rămân valabile. El dă odihnă celor obosiți și ne amintește că suntem aproape de casă! „Încă puţină, foarte puţină vreme, şi Cel ce vine va veni şi nu va zăbovi.” (Evrei 10:37). Așadar, ca femei credincioase, „Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa.” (Evrei 10:23). Suntem aproape acasă!

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi
Articolul precedent