Estera a trimis să spună lui Mardoheu: „Du-te, strânge pe toţi iudeii care se află în Susa şi postiţi pentru mine, fără să mâncaţi, nici să beţi, trei zile, nici noaptea, nici ziua. Şi eu voi posti odată cu slujnicele mele; apoi voi intra la împărat, în ciuda legii; şi, dacă va fi să pier, voi pieri.”
Estera 4:15,16
Estera stătea în tăcere lângă fereastră, privind curtea. Putea vedea un copac și o pasăre cântând, dar gândul ei nu era acolo. Ochii ei nu erau concentrați pe lumea fizică.
Nu mâncase de trei zile și trei nopți. La fel au făcut și servitoarele ei. Ea știa că evreii din oraș, și poate și unii din satele din apropiere, posteau împreună cu ea. Se rugau cu disperare pentru o șansă la viață.
Acum, ziua cea mare a venit. Avea să se îmbrace cu cele mai frumoase haine, să se parfumeze cu cel mai bun parfum, să-și ia curajul să meargă înaintea regelui. Știa prea bine că acel pas putea să-i aducă onoare… sau moarte.
Aceasta ar putea fi ultima ei zi.
Nu avea nicio putere omenească să schimbe ceva. Așa că s-a încrezut deplin în Dumnezeu, convinsă fiind că El îi va da puterea Lui.
Inima Esterei bătea foarte tare în timp ce se îndrepta spre curtea împărătească. Abia își ridica privirea. A văzut atunci chipul regelui întorcându-se spre ea.
Dumnezeul părinților ei o ascultase.
Regele a zâmbit. S-a ridicat și i-a întins sceptrul. Pentru o clipă, timpul s-a oprit. „Ce dorești, regină Estera?” Înțeleaptă și plină de har, a răspuns cu blândețe, invitându-l pe rege, împreună cu Haman, la un ospăț.
Dumnezeu lucra prin curajul și delicatețea ei. Acesta a fost doar primul pas. Dar ce era mai rău a trecut. Poate că Mardoheu avea dreptate și ea devenise regină „tocmai pentru o vreme ca aceasta”.
Când citesc astfel de istorisiri, mă întreb adesea dacă aș fi avut același curaj. Cum ar fi să mergi nechemat în fața unui rege, știind că ai putea fi omorât? Sau să știi că viața întregului tău popor depinde de tine?
Dumnezeule al curajului, Tu i-ai dat Esterei o inimă tare și înțeleaptă. Ai întărit-o să stea dreaptă în fața fricii și să apere poporul Tău. Îți mulțumesc că Tu ești același Dumnezeu și astăzi – Cel care dă putere celor slabi și curaj celor temători. Așa cum a fost Estera un semn al nădejdii pentru poporul ei, ajută-mă și pe mine să fiu o rază de speranță pentru cei din jurul meu.
