În împărăţia ta este un om care are în el duhul dumnezeilor celor sfinţi; şi pe vremea tatălui tău, s-a găsit la el lumină, pricepere şi o înţelepciune dumnezeiască. De aceea, împăratul Nebucadneţar, tatăl tău, da, tatăl tău, împărate, l-a pus mai mare peste vrăjitori, cititori în stele, haldeeni, ghicitori, şi anume, pentru că s-a găsit la el, la Daniel, numit de împărat Beltşaţar, un duh înalt, ştiinţă şi pricepere, putinţa să tâlcuiască visele, să lămurească întrebările grele şi să dezlege lucrurile încâlcite. Să fie chemat dar Daniel, şi el îţi va da tâlcuirea!”
Daniel 5:11,12
Daniel ajunsese un om bătrân. Trecuseră mulți ani de când a fost dus în Babilon. Era, într-un fel, retras din viața publică, un om pe care istoria aproape că îl uitase.
În vremea aceea, împărăția era condusă de Belșațar, fiul împăratului Nabonidus.
În prima zi descrisă în capitolul 5 din cartea Daniel, acest monarh a organizat un mare ospăț pentru o mie de dregători. A folosit chiar vasele sfinte luate din templul lui Dumnezeu din Ierusalim. În toiul petrecerii, o mână nevăzută a apărut și a scris cuvinte necunoscute. Priveliștea i-a îngrozit pe toți. Împăratul Belșațar s-a înspăimântat. Nimeni nu știa ce înseamnă scrierea.
Urmând sfatul reginei, Belșațar l-a chemat pe credinciosul bătrân Daniel la curte și i-a promis tot felul de recompense dacă va putea interpreta mesajul. Daniel a venit, dar nu a acceptat darurile împăratului. Și a spus fără teamă ceea ce scria pe perete: „Ai fost cântărit în cumpănă și găsit ușor. Împărăția ta va fi luată și dată mezilor și perșilor.”
În timp ce Daniel vorbea, Cirus și armata sa deviau apele Eufratului și se pregăteau să pătrundă în cetate. Chiar în acea noapte, Babilonul a căzut, iar Belșațar a fost ucis.
Chiar dacă interpretarea era una negativă, Belsațar i-a oferit lui Daniel onorurile promise, cu toate că acestea nu au mai avut nicio valoare.
Sper că tu și cu mine să fim găsiți credincioși până la sfârșitul zilelor noastre, indiferent cât de multe sau puține ar fi acestea.
Veghetor credincios, Tu nu-i uiți pe cei care Te slujesc, nici când lumea se schimbă, nici când împărățiile cad. Așa cum l-ai păstrat pe Daniel, păstrează și inima mea curată și statornică. Învață-mă să nu mă las atras de promisiunile trecătoare ale acestei lumi, ci să rămân credincios adevărului Tău până la capăt.
