CE TREBUIE SĂ FACEM?

Duceţi-vă şi întrebaţi pe Domnul pentru mine şi pentru rămășița lui Israel şi Iuda cu privire la cuvintele cărții acesteia care s-a găsit. Căci mare mânie s-a vărsat peste noi din partea Domnului, pentru că părinții noștri n-au ținut cuvântul Domnului şi n-au împlinit tot ce este scris în cartea aceasta.
2 Cronici 34:21

Povestea lui Iosia este la fel de fascinantă. Dacă Manase a fost printre cei mai răi regi, Iosia a fost unul dintre cei mai evlavioși.

Deși Manase s-a pocăit, fiul său a ales să urmeze căile vechi, nu pe cele noi. A fost atât de corupt, încât poporul a avut de suferit. Totuși, într-un neam tulburat și plin de compromisuri, Dumnezeu a ridicat un rege tânăr care a schimbat totul: Iosia.

Iosia avea doar opt ani când a ajuns pe tron. La început a condus totul alături de un regent, dar chiar din copilărie a început să caute voia lui Dumnezeu. La vârsta de șaisprezece ani, inima lui s-a aprins pentru Domnul și a început să curețe țara de idolatrie. A dărâmat altarele străine și a sfărâmat chipurile zeilor. Iosia nu s-a limitat la gesturi exterioare. A mers din cetate în cetate, căutând să readucă sfințenia în tot regatul. A strâns daruri pentru templu și a inițiat restaurarea acestuia, care era aproape o ruină.

Ceea ce e impresionant este că, la început, Iosia nici măcar nu avea Scriptura completă. În timpul restaurării templului, marele-preot a descoperit o carte a Legii în templu. Biblia spune că, după ce a înțeles ce citise, Iosia „a căutat pe Dumnezeul tatălui său David” (2 Cronici 34:3). Și Dumnezeu l-a onorat pentru aceasta.

Iosia rămâne în istorie ca un rege care „a umblat în căile tatălui său David: nu s-a abătut de la ele nici la dreapta, nici la stânga” (2 Cronici 34:2).

Povestea lui Iosia ne învață ceva prețios: nu contează din ce familie vii, nici ce moștenire spirituală ai primit. Poți alege alt drum. Poți rupe lanțul răului, poți ridica altare ale credinței acolo unde altădată erau ruine. Acest rege a ales să asculte de Dumnezeu și să schimbe direcția unei istorii.

Restauratorule de inimi, continuă să mă înveți. Arată-mi cum să umblu pe căile Tale și să nu renunț când obosesc. Călăuzește-mă pas cu pas, învață-mă să trăiesc credința cu fapte și să rămân un martor al harului Tău în lume. Fă-mă copilul tău harnic și statornic – cel care nu se oprește până când lucrarea nu e dusă la capăt.

Karen Pearson
Karen Pearson
Când Isus mergea alături de cei doisprezece, El le-a văzut oboseala și le-a înțeles sentimentul de copleșire. Viața în Palestina era grea sub dominația Imperiului Roman, iar liderii lor spirituali îi împovărau cu cerințe inutile. Isus le cunoștea oboseala și le-a promis: „Eu vă voi da odihnă!” (Matei 11:28). El știa că ei tânjeau după Casa și a promis: „Mă voi întoarce” (Ioan 14:3). Nu s-au schimbat multe în secolele care au trecut. Suntem obosiți. Viața este grea în climatul politic polarizat de astăzi. Nu există nimic pe această planetă risipitoare care să ne poată satisface nevoile cele mai profunde sau să ne împlinească speranțele cele mai dragi. Dar promisiunile lui Dumnezeu rămân valabile. El dă odihnă celor obosiți și ne amintește că suntem aproape de casă! „Încă puţină, foarte puţină vreme, şi Cel ce vine va veni şi nu va zăbovi.” (Evrei 10:37). Așadar, ca femei credincioase, „Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa.” (Evrei 10:23). Suntem aproape acasă!

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi
Articolul precedent
Articolul următor