Când a fost la strâmtorare, s-a rugat Domnului Dumnezeului lui și s-a smerit adânc înaintea Dumnezeului părinților săi. I-a făcut rugăciuni; și Domnul, lăsându-Se înduplecat, i-a ascultat cererile și l-a adus înapoi la Ierusalim în împărăția lui. Și Manase a cunoscut că Domnul era Dumnezeu.
2 Cronici 33:12,13
Povestea lui Manase, împăratul lui Iuda, este una dintre cele mai grăitoare lecții din Scriptură. O găsim în 2 Îmăpărați 21 și în 2 Cronici 33, unde citim despre un rege care a fost foarte rău. Majoritatea regilor lui Israel și ai lui Iuda, sunt prezentați în câteva rânduri, dar despre Manase, Biblia vorbește mai pe larg. Păcatele lui au fost adânci, iar influența sa asupra poporului a fost devastatoare. El a condus Iuda într-o apostazie atât de mare, încât Dumnezeu a anunțat că judecata va veni din cauza fărădelegilor sale.
Manase nu s-a mulțumit doar să se închine idolilor, ci i-a așezat în templul lui Dumnezeu. A practicat magia, vrăjitoria, astrologia, a căutat legătura cu duhurile morților și și-a sacrificat propriii copii pentru zeii falși.
Și totuși, chiar și în întunericul acela, Dumnezeu n-a renunțat la el. Scriptura spune că Domnul i-a vorbit, dar Manase și poporul n-au luat aminte. Atunci, Dumnezeu a îngăduit ca asirienii să-l înfrângă, să-l prindă în lanțuri și să-l ducă în robie.
Poate că tocmai acolo, în închisoare, Dumnezeu i-a vorbit din nou. Când nu mai avea putere, glorie și tron, Manase a început să se roage. A strigat din suferință, și Dumnezeu l-a ascultat. Nu pentru că merita, ci pentru că harul Lui e mai mare decât orice vină. Tatăl iubitor i-a dat a doua șansă. Manase s-a întors la Dumnezeu, a înlăturat idolii și a refăcut altarul Domnului. A făcut ceea ce puțini fac: s-a întors dintr-un drum al pierzării și a recunoscut mila Celui pe care Îl nesocotise. Și poate că tocmai de aceea, povestea lui Manase nu este doar despre păcat, ci și despre speranță. El este Dumnezeul care reface inimile frânte și cheamă înapoi pe cei pierduți.
Restaurator al inimilor, salvează-mă de o astfel de cădere! Păzește-mă de orbirea care mă face să cred că pot trăi departe de Tine. Nu lăsa ca inima mea să se obișnuiască cu răul. Fă ca pocăința lui Manase să-mi amintească mereu că niciun drum nu e prea lung pentru a mă întoarce Acasă.
