„TE VOI VINDECA”

„Doamne, adu-Ți aminte că am umblat înaintea feței Tale cu credincioșie și curăție de inimă și am făcut ce este bine înaintea Ta!” Și Ezechia a vărsat multe lacrimi.
2 Împărați 20:3

Probabil că au existat miliarde de oameni de-a lungul istoriei acestei lumi care I-au cerut lui Dumnezeu să-i vindece de boli. Mulți dintre ei au fost vindecați prin mijloacele simple pe care Dumnezeu le-a pus în natură – prin odihnă, plante și alimente sănătoase. Alții au fost vindecați prin priceperea și îndemânarea pe care Dumnezeu le-a dăruit celor care lucrează în domeniul sănătății.

Dar au existat și oameni care au fost vindecați într-un mod miraculos, direct de mâna Lui. Ezechia a fost unul dintre acești oameni. Era atât de bolnav, încât Isaia i-a spus că va muri. Și totuși, Ezechia nu era pregătit să plece. Nu voia să moară.

În loc să se resemneze, Ezechia a ales să se roage. A plâns și a strigat către Dumnezeu.

În rugăciunea lui, se simțea lupta omului care nu se împacă ușor cu sfârșitul, dar care totuși știe unde să ceară ajutorul. Întotdeauna putem să ne ducem cu temerile noastre la Dumnezeu.

Isaia încă nu ajunsese la jumătatea curții când Dumnezeu l-a trimis înapoi să-i spună lui Ezechia: „Ți-am ascultat rugăciunea și ți-am văzut lacrimile. Te voi vindeca.” Cel Atotputernic a adăugat cincisprezece ani la viața regelui.

Cine dintre noi, dacă ar putea cere timp în plus, n-ar face-o? Și totuși, câți dintre noi n-am folosi acea vreme pentru a trăi mai adânc, mai curat, mai aproape de El? Poate că Ezechia nu știa atunci, dar adevărata vindecare nu era doar în trupul său, ci în sufletul care învăța să se încreadă în Dumnezeu.

Mă întreb cum s-ar schimba viețile noastre dacă am trăi fiecare zi ca și cum ar fi un dar prelungit, dacă am privi timpul nu ca pe o certitudine, ci ca pe o binecuvântare.

Restituitor al vieții și al sănătății, știu că fiecare clipă trăită pentru Tine este un miracol. Știu ce înseamnă teama, dar vreau ca prima mea reacție să nu mai fie frica, ci încrederea. Învață-mă să-ți aduc lacrimile mele fără rușine și să las durerile în mâna Ta. Ajută-mă să primesc fiecare zi ca pe un dar.

Karen Pearson
Karen Pearson
Când Isus mergea alături de cei doisprezece, El le-a văzut oboseala și le-a înțeles sentimentul de copleșire. Viața în Palestina era grea sub dominația Imperiului Roman, iar liderii lor spirituali îi împovărau cu cerințe inutile. Isus le cunoștea oboseala și le-a promis: „Eu vă voi da odihnă!” (Matei 11:28). El știa că ei tânjeau după Casa și a promis: „Mă voi întoarce” (Ioan 14:3). Nu s-au schimbat multe în secolele care au trecut. Suntem obosiți. Viața este grea în climatul politic polarizat de astăzi. Nu există nimic pe această planetă risipitoare care să ne poată satisface nevoile cele mai profunde sau să ne împlinească speranțele cele mai dragi. Dar promisiunile lui Dumnezeu rămân valabile. El dă odihnă celor obosiți și ne amintește că suntem aproape de casă! „Încă puţină, foarte puţină vreme, şi Cel ce vine va veni şi nu va zăbovi.” (Evrei 10:37). Așadar, ca femei credincioase, „Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa.” (Evrei 10:23). Suntem aproape acasă!

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi
Articolul precedent
Articolul următor