Apoi și-au zis unul altuia: „Nu facem bine! Ziua aceasta este o zi de veste bună. Dacă vom tăcea și dacă vom aștepta până la lumina zilei de mâine, vom fi pedepsiți. Veniți acum și haidem să dăm de știre casei împăratului.”
2 Împărați 7:9
Patru bărbați se ghemuiau lângă zidul exterior al orașului Samaria, lângă porțile principale. Erau înfometați și aproape de moarte. Nimeni nu se oferea să-i ajute, pentru că erau leproși. Pe de altă parte, niciun om nu-i deranja. Orașul era asediat de mult timp, așa că ar fi fost foarte periculos să stea în afara porților dacă nu ar fi fost atât de bolnavi. Chiar și soldații se temeau să se apropie de ei.
Asediul ținea de mult timp, încât foamea devenise legea orașului. Orice lucru care putea fi mâncat – chiar și un cap de măgar, a ajuns o raritate prețioasă, vândută la prețuri incredibil de mari.
Leproșii nu știau că, în acea zi, profetul Elisei i-a spus regelui că asediul se va sfârși brusc. Știau doar că vor muri dacă nu vor face ceva.
„De ce să stăm aici și să așteptăm moartea?”, a întrebat unul dintre ei. „Să mergem în tabăra inamică și să cerem milă.”
„Ne vor ucide!”, a spus altul.
„Dacă o vor face, va fi mai bine decât să ne mistuie foamea!”, a subliniat celălalt.
Așa că s-au îndreptat spre deal în lumina apusului. Imaginează-ți uimirea lor când au descoperit că întreaga tabără era pustie! Caii și măgarii erau legați, corturile erau deschise, mâncarea și haine erau peste tot, dar niciun suflet în jur.
La început, leproșii s-au preocupat doar de mâncare. Apoi au început să adune obiectele de valoare și să le ascundă. Atunci și-au dat seama cât de egoiști erau. Și în oraș oamenii se stingeau sub povara foamei. Trebuiau să împărtășească vestea cea bună, chiar dacă erau disprețuiți și nimeni nu voia să-i asculte. Au făcut așa, iar cetatea Samaria a fost salvată.
În lumina curată a sfințeniei Tale, Doamne, îmi văd propria necurăție: un lepros atins de păcat, dar chemat la viață prin harul Tău.
Mare Purtător de grijă, Tu m-ai găsit în zidurile disperării mele, flămând și gol. Mi-ai arătat unde se află Pâinea vieții. M-ai hrănit din îndurarea Ta și mi-ai spălat rănile cu iubirea Ta. Învață-mă să fiu un glas al speranței, o mână întinsă, o inimă vie. Umple-mă de Duhul Tău, ca să nu tac atunci când cei din jurul meu flămânzesc după Tine.
