Nu trebuie să vezi un sconcs ca să știi că e acolo. Mic și cu blăniță pufoasă, sconcsul pare inofensiv, dar toată lumea știe că e bine să păstrezi distanța.
După potop, Dumnezeu le spune oamenilor: „Să apuce groaza și frica de voi pe orice dobitoc de pe pământ” (Geneza 9:25). Dar nu toate animalele se sperie la fel. Sconcsul pare liniștit chiar și când oamenii sunt aproape, așa că Dumnezeu i-a dat o altă formă de protecție: un miros puternic, care îl apără fără luptă.
Povestea sconcsului ne arată că fiecare creatură a fost gândită cu grijă. Unele se apără fugind, altele prin forță, iar sconcsul printr-un miros imposibil de ignorat. Chiar și lucrurile care ni se par neplăcute au un loc bine ales în lumea creată de Dumnezeu.
