Moise s-a hotărât să locuiască la omul acela, care i-a dat de nevastă pe fiica sa Sefora. Ea a născut un fiu, căruia el i-a pus numele Gherșom „căci”, a zis el, „locuiesc ca străin într-o țară străină.”
Exodul 2:21,22
Moise, la 40 de ani, avusese deja o viață plină de frământare. A fost crescut pentru o vreme în familia lui evreiască, învățând despre Dumnezeul cel adevărat. Apoi a fost luat la palatul Egiptului, unde a fost educat în stilul unei lumi idolatre. A învățat despre toți zeii egipteni și despre ritualurile prin care oamenii încercau să-și controleze destinul. Cu toate acestea, Moise a simțit că nimic nu avea sens.
A aflat cât de crud putea fi acel sistem. A văzut cât de crunt era tratat poporul său în Egipt. Când a văzut un egiptean bătând un evreu, furia l-a cuprins. A acționat și l-a omorât. Iar când a fost descoperit, a fugit.
Poate spera că viața în deșert va fi mai simplă. Și, într-un fel a fost.
Acolo, Moise a învățat liniștea. S-a căsătorit, a avut doi fii și a păstorit turma de oi a socrului său în pustietatea deșertului. În locul încercării, departe de palat, a început să-L descopere pe Dumnezeu într-un mod personal și real. Fiecare zi în singurătate era o lecție despre răbdare, ascultare și credință. Viața lui, cândva agitată, s-a transformat într-una tăcută și simplă.
Deșertul a fost o școală pentru el. Acolo, Moise și-a dat seama că valoarea unui om nu se măsoară în poziție sau putere, ci în disponibilitatea de a-L asculta pe Dumnezeu.
Uneori, și noi ajungem în propriul nostru „deșert”, perioade în care Dumnezeu ne scoate din siguranța „palatului”, ca să ne pregătească pentru chemarea pe care o are pentru noi.
Dumnezeule al pregătirii tăcute, Tu mă chemi uneori să ies din zona de confort, ca să Te pot cunoaște mai adânc. Când nu înțeleg, ajută-mă să cred că fiecare zi, chiar și cea petrecută în deșert, face parte din planul Tău pentru mine. Dă-mi răbdare să aștept vremea potrivită și înțelepciune să învăț lecțiile pe care le scrii în tăcere. Chiar dacă drumul e greu și necunoscut, ajută-mă să cred că nu e un drum pierdut, ci o cale spre Tine.
