POARTA CERULUI

Iacov s-a trezit din somn și a zis: „Cu adevărat, Domnul este în locul acesta, și eu n-am știut.” I-a fost frică și a zis: „Cât de înfricoșat este locul acesta! Aici este casa lui Dumnezeu, aici este poarta cerurilor!”
Geneza 28:16,17

Mă întreb dacă Iacov a putut dormi în acea noapte. El a luat niște decizii cu adevărat nechibzuite. Mai întâi, l-a înșelat pe fratele său, Esau, luându-i dreptul de întâi născut. Apoi și-a păcălit tatăl ca să-i dea binecuvântarea dreptului de întâi născut. El era mai tânăr decât Esau, chiar dacă diferența era doar de câteva minute. Mama lui i-a spus că Dumnezeu a profetizat că el va fi capul familiei, nu Esau. Iacov voia să se asigure că așa se va întâmpla. Însă Dumnezeu nu avea nevoie de ajutorul lui viclean și înșelător.

Fratele său era atât de furios, încât voia să-l omoare, iar Iacov a fugit să locuiască la niște rude îndepărtate. Nu știa ce se va întâmpla cu el.

Acum încerca să doarmă pe o piatră pe post de pernă.

A adormit și a avut un vis. O scară ajungea până la cer și Iacov a văzut îngeri urcând și coborând pe scară, comunicând între cer și pământ.

Apoi Dumnezeu Însuși i S-a arătat în vis și, încă o dată, a repetat și a reînnoit promisiunile pe care le făcuse lui Avraam și Sarei, după aceea lui Isaac și Rebecăi, iar acum lui Iacov, înșelătorul, care fugea să-și salveze viața. Cum era posibil?

Când s-a trezit, a  fost uimit și a exclamat: „Aici este poarta cerurilor!” A așezat piatra ca pe un mic altar și s-a rugat. Din rugăciunea lui se poate observa că încă nu-L cunoștea cu adevărat pe Dumnezeu. El a negociat: „Dacă vei fi cu mine și mă vei păzi în timpul călătoriei pe care o fac… atunci Tu vei fi Dumnezeul meu (vezi Geneza 28:20-22).

Te-ai rugat vreodată așa? Dacă faci asta, Doamne, atunci te voi sluji?

Dumnezeu a fost mulțumit de acest prim pas. El știa că, în timp, Iacov va învăța să fie dependent de El.

Dătătorule de viziuni, Tu mă chemi să umblu cu Tine chiar și atunci când am păcătuit. Te rog să mă ierți pentru momentele în care Ți-am întristat fața. Ajută-mă să repar greșelile și să Te urmez cu credincioșie, fără să pun condiții. Îmi doresc să am o relație autentică cu Tine.

Karen Pearson
Karen Pearson
Când Isus mergea alături de cei doisprezece, El le-a văzut oboseala și le-a înțeles sentimentul de copleșire. Viața în Palestina era grea sub dominația Imperiului Roman, iar liderii lor spirituali îi împovărau cu cerințe inutile. Isus le cunoștea oboseala și le-a promis: „Eu vă voi da odihnă!” (Matei 11:28). El știa că ei tânjeau după Casa și a promis: „Mă voi întoarce” (Ioan 14:3). Nu s-au schimbat multe în secolele care au trecut. Suntem obosiți. Viața este grea în climatul politic polarizat de astăzi. Nu există nimic pe această planetă risipitoare care să ne poată satisface nevoile cele mai profunde sau să ne împlinească speranțele cele mai dragi. Dar promisiunile lui Dumnezeu rămân valabile. El dă odihnă celor obosiți și ne amintește că suntem aproape de casă! „Încă puţină, foarte puţină vreme, şi Cel ce vine va veni şi nu va zăbovi.” (Evrei 10:37). Așadar, ca femei credincioase, „Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa.” (Evrei 10:23). Suntem aproape acasă!

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi
Articolul precedent
Articolul următor