CHEMAT LA PACE

Domnul i S-a arătat chiar în noaptea aceea și i-a spus: „Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Avraam; nu te teme, căci Eu sunt cu tine; te voi binecuvânta și îți voi înmulți sămânța, din pricina robului Meu, Avraam.”
Geneza 26:24

Totul a început cu fântânile. Tatăl lui Isaac, Avraam, le săpase cu mult timp înainte ca fiul său să se nască. Când Isaac a ajuns să aibă multe turme și cirezi, devenind bogat, filistenii l-au invidiat, așa că au umplut toate fântânile cu pământ. De unde se vor adăpa ei acum?

Isaac s-a mutat și a găsit alte fântâni săpate de tatăl său, le-a redeschis și a locuit acolo. Apoi, slujitorii lui au descoperit un alt izvor și l-au săpat și pe acela.

Păstorii din Gherar au protestat: „Apa este a noastră!”

Isaac s-a mutat din nou. A săpat o altă fântână și același lucru s-a întâmplat încă o dată. Se purtau războaie pentru fântâni. Isaac nu-și dorea să fie așa. Astfel că a plecat din nou.

De data aceasta, Biblia spune că nimeni nu a încercat să-i ia fântâna. El a numit-o Rehobot, spunând: „Domnul ne-a făcut un loc larg, ca să ne putem întinde în țară” (Geneza 26:22).

Ce a urmat după aceea a fost foarte interesant. Versetul 24 ne spune că „în noaptea aceea”, Dumnezeu i S-a arătat și l-a binecuvântat, repetând și reînnoind promisiunile legământului pe care-l făcuse cu Avraam.

Mă întreb dacă momentul acelei binecuvântări a avut vreo legătură cu faptul că Isaac nu numai că a ales pacea, ci de fiecare dată a făcut tot ce i-a stat în putință ca să o mențină. Imaginați-vă câtă muncă a fost să-și demonteze corturile mari, să-și strângă familia, servitorii, bunurile și să conducă turmele și cirezile către alte zone.

Refuzul conflictului, chiar și atunci când era provocat, însemna atât de mult pentru Isaac. Înseamnă atât de mult pentru tine și pentru mine?

Dumnezeu îi onorează pe cei care fac pace.

Tu, Cel Tăcut, ne chemi la pace și promiți binecuvântări celor care sunt împăciuitori. Ajută-mă să fiu la fel ca Isaac, preferând să înfrunt nedreptatea și răutatea decât să creez o luptă. Învață-mă să-mi iubesc dușmanii așa cum ai făcut Tu când erai aici pe pământ. Atunci voi fi cu adevărat un copil al Tău care caută armonie, înțelegere și pace în relațiile cu cei din jurul meu.

Karen Pearson
Karen Pearson
Când Isus mergea alături de cei doisprezece, El le-a văzut oboseala și le-a înțeles sentimentul de copleșire. Viața în Palestina era grea sub dominația Imperiului Roman, iar liderii lor spirituali îi împovărau cu cerințe inutile. Isus le cunoștea oboseala și le-a promis: „Eu vă voi da odihnă!” (Matei 11:28). El știa că ei tânjeau după Casa și a promis: „Mă voi întoarce” (Ioan 14:3). Nu s-au schimbat multe în secolele care au trecut. Suntem obosiți. Viața este grea în climatul politic polarizat de astăzi. Nu există nimic pe această planetă risipitoare care să ne poată satisface nevoile cele mai profunde sau să ne împlinească speranțele cele mai dragi. Dar promisiunile lui Dumnezeu rămân valabile. El dă odihnă celor obosiți și ne amintește că suntem aproape de casă! „Încă puţină, foarte puţină vreme, şi Cel ce vine va veni şi nu va zăbovi.” (Evrei 10:37). Așadar, ca femei credincioase, „Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa.” (Evrei 10:23). Suntem aproape acasă!

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi
Articolul precedent
Articolul următor