ȚINÂNDU-L DE MÂNĂ PE DUMNEZEU

Prin credință a fost mutat Enoh de pe pământ, ca să nu vadă moartea. Și n-a mai fost găsit, pentru că Dumnezeu îl mutase. Căci înainte de mutarea lui, primise mărturia că este plăcut lui Dumnezeu.
Evrei 11:5

Probabil ai auzit despre povestea de viață a lui Enoh. Biblia ne spune în Geneza 5:22 că „Enoh a umblat cu Dumnezeu”.

Enoh a mers cu Dumnezeu 300 de ani. Într-o zi, Dumnezeu i-a spus: „Enoh, suntem mai aproape de casa Mea decât de a ta; de ce nu vii cu Mine?”

Te-ai întrebat vreodată cum a fost mutat Enoh de pe pământ? Ar fi existat posibilitatea să fie sfâșiat de animalele sălbatice. Însă cum au știut cei de atunci că el a fost luat la cer fără să moară?

Fără îndoială, o parte din răspuns se găsește în revelație. Poate că cineva l-a văzut cum a dispărut, la fel cum Elisei a fost martor când Ilie a urcat la cer.

Dar cel mai important motiv pentru care oamenii știau unde s-a dus Enoh era datorită faptului că știau cine este Enoh. El trăia în părtășie cu Dumnezeu. Oriunde călătorea, martorii oculari afirmau că acesta era ținut de mâna lui Dumnezeu.

De unde știau asta? Ce a făcut Enoh pentru a arăta clar că era mereu condus de Duhul lui Dumnezeu? Unele lucruri sunt evidente, chiar dacă nu-l cunoaștem. Trebuie să fi fost bun, iubitor și înțelept. Sigur a fost altruist și atent la nevoile celor din jur. Se diferenția prin comportament și atitudine de oamenii de dinainte de potop care deveneau din ce în ce mai răi pe zi ce trecea.

Însă mai este un lucru pe care îl știm despre acest slujitor. Iuda 13–15 ne spune că Enoh a profetizat despre a doua venire. Cu mii de ani înainte ca Isus să se nască, acesta a avut o viziune despre Marea Zi când Regele universului ne va lua Acasă. Există doar o singură explicație pentru care a putut vedea asta: el și Dumnezeu erau prieteni foarte apropiați.

Mare Conducător, știu că dorința Ta este ca fiecare dintre noi să Te urmeze la fel cum a făcut Enoh. Te rog să mă iei de mână și să mă ghidezi astfel încât să calc pe urmele pașilor Tăi. Ajută-mă să fiu conștient de prezența Ta blândă și călăuzitoare din viața mea. Vreau ca într-o zi să merg în căminul ceresc cu Tine! Aștept cu dor și nerăbdare măreața zi când te vei întoarce să mă iei în veșnicie.

Karen Pearson
Karen Pearson
Când Isus mergea alături de cei doisprezece, El le-a văzut oboseala și le-a înțeles sentimentul de copleșire. Viața în Palestina era grea sub dominația Imperiului Roman, iar liderii lor spirituali îi împovărau cu cerințe inutile. Isus le cunoștea oboseala și le-a promis: „Eu vă voi da odihnă!” (Matei 11:28). El știa că ei tânjeau după Casa și a promis: „Mă voi întoarce” (Ioan 14:3). Nu s-au schimbat multe în secolele care au trecut. Suntem obosiți. Viața este grea în climatul politic polarizat de astăzi. Nu există nimic pe această planetă risipitoare care să ne poată satisface nevoile cele mai profunde sau să ne împlinească speranțele cele mai dragi. Dar promisiunile lui Dumnezeu rămân valabile. El dă odihnă celor obosiți și ne amintește că suntem aproape de casă! „Încă puţină, foarte puţină vreme, şi Cel ce vine va veni şi nu va zăbovi.” (Evrei 10:37). Așadar, ca femei credincioase, „Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa.” (Evrei 10:23). Suntem aproape acasă!

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi
Articolul precedent
Articolul următor