DUMNEZEU VORBEȘTE CU PĂCĂTOȘII

Și Domnul a zis lui Cain: „Pentru ce te-ai mâniat și pentru ce ți s-a posomorât fața? Nu-i așa? Dacă faci bine, vei fi bine primit, dar, dacă faci răul, păcatul pândește la ușă; dorința lui se ține după tine, dar tu să-l stăpânești.”
Geneza 4:6,7

Cain cunoștea regulile sacrificiului. Toată viața lui îl privise pe tatăl său, Adam, cum aducea jertfe pe altar. Acum, Cain și fratele său, Abel, ofereau propriile jertfe. Abel a sacrificat un miel. Abel era păstor și avea o mulțime de turme de care se putea lipsi. Cain era plugar și credea că ofranda lui de fructe și legume ar trebui să fie la fel de bună. Nu-i plăcea lui Dumnezeu că știa să cultive alimente bune și sănătoase? Bineînțeles că da.

O jertfă din cele mai bune ale lui Cain ar fi putut fi acceptată cu bucurie dacă ar fi fost oferită ca dar de bunăvoie, împreună cu mielul cerut. Dar nu în locul acestuia. Cain nu putea să-și stabilească propriile legi.

Era supărat și iritat. Murmura în sinea lui din cauză că Dumnezeu îl iubea mai mult pe fratele său. Însă Abel a procedat în acord cu porunca Domnului. 

Imaginați-vă șocul lui când Dumnezeu i-a vorbit! „Dacă faci ceea ce știi că este drept, vei fi acceptat”, i-a promis El. Apoi a adăugat un avertisment. „Păcatul pândește la ușa ta. Fii atent, diavolul vrea să te prindă.”

Cain ar fi putut crede că Dumnezeu vorbește doar cu oamenii care ascultă de El. Mulți oameni cred asta și astăzi. Sau consideră că Domnul nu mai vorbește cu nimeni. Povestea lui Cain ne învață altceva. Dumnezeu S-a apropiat de acesta când era într-o stare de rebeliune, fără să aștepte ca el să se pocăiască și să se întoarcă la El. Isus a făcut același lucru pentru Adam și Eva și continuă să facă același lucru și pentru noi astăzi.

Pune-te în locul lui Cain. Gândește-te la ceva ce ai făcut greșit sau care te mâhnește. Simți că Dumnezeu este nedrept? Citește cuvintele pe care i le-a spus lui Cain și gândește-te că ți le spune și ție. Ce I-ai răspunde? Ce crezi că ți-ar transmite Domnul?

Mare Împăciuitor al relațiilor rupte, te rog să mă ierți că sunt un fiu rătăcitor. Amintește-mi că sunt săpat în palma Ta și că încă mă pot întoarce la Tine. Nu renunța la mine! Continuă să-mi vorbești! Te ascult.

Karen Pearson
Karen Pearson
Când Isus mergea alături de cei doisprezece, El le-a văzut oboseala și le-a înțeles sentimentul de copleșire. Viața în Palestina era grea sub dominația Imperiului Roman, iar liderii lor spirituali îi împovărau cu cerințe inutile. Isus le cunoștea oboseala și le-a promis: „Eu vă voi da odihnă!” (Matei 11:28). El știa că ei tânjeau după Casa și a promis: „Mă voi întoarce” (Ioan 14:3). Nu s-au schimbat multe în secolele care au trecut. Suntem obosiți. Viața este grea în climatul politic polarizat de astăzi. Nu există nimic pe această planetă risipitoare care să ne poată satisface nevoile cele mai profunde sau să ne împlinească speranțele cele mai dragi. Dar promisiunile lui Dumnezeu rămân valabile. El dă odihnă celor obosiți și ne amintește că suntem aproape de casă! „Încă puţină, foarte puţină vreme, şi Cel ce vine va veni şi nu va zăbovi.” (Evrei 10:37). Așadar, ca femei credincioase, „Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa.” (Evrei 10:23). Suntem aproape acasă!

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi
Articolul precedent
Articolul următor