CADOURI SIMPLE

Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău sau de silă, căci „pe cine dă  cu bucurie, îl iubește Dumnezeu”.
2 Corinteni 9:7

Abel a adus mielul fără cusur pe altarul de lângă poarta Edenului. Chiar și în lumina strălucitoare a soarelui apus, el putea vedea sclipirea sabiei îngerului care păzea poarta. Sosise timpul pentru un alt sacrificiu de Sabat. Mielul din brațele lui își rostea frica în suspine moi, iar el îl privea înduioșat. Întotdeauna l-a întristat gândul sacrificiului.

Adam îi explicase cum Dumnezeu l-a asigurat că mielul fără vină Îl simboliza pe Mântuitorul pe care Dumnezeu Îl va trimite să moară  pentru ca noi să putem fi salvați. 

Abel nu înțelegea totul complet. Dar accepta. Abel avea încredere în Dumnezeu. Nu i-a iertat Dumnezeu pe părinții săi de tot răul pe care îl făcuseră? Abel îl privea pe fratele său, Cain, care se îndrepta și el spre altar. Cain nu dăruia un miel ca jertfă. Uită-te la el în seara asta – un coș cu fructe și legume? De ce ar aduce asta?

Abel și-a îndreptat din nou atenția asupra propriului sacrificiu. Și-a ridicat ochii spre cer și s-a rugat în tăcere: „Sunt copilul Tău, Tată ceresc. Vreau să împlinesc ceea ce Tu îmi ceri să fac. Sacrificiile mele  nu sunt demne de dragostea Ta, dar sunt cele mai bune pe care le pot aduce și le ofer cu recunoștință. Te rog să le primești și Îți cer cu umilință să mă accepți și pe mine.”

Astăzi, Dumnezeu nu vrea să venim înaintea Sa cu jertfe. El a pregătit Mielul pentru fiecare om care a trăit vreodată. Viața, moartea și învierea lui Isus sunt suficiente pentru toate păcatele comise vreodată. Ceea ce Dumnezeu ne cere astăzi este să acceptăm acest dar. Este la fel de simplu – mai simplu – decât jertfele aduse de Adam, Eva și Abel. El își dorește să-L onorăm cu talanții pe care ni i-a încredințat, astfel ca la venirea Sa să fim numiți „robi buni și credincioși”.

Creator al fiecărui dar bun și perfect, eu sunt copilul Tău. Îmi doresc să duc la îndeplinire scopul pe care Tu îl ai pentru viața mea. Știu că dialogul cu Tine îmi va lumina viitorul și traseul vieții. Te rog să faci din mine un vas ales în care Tu să-ți găsești plăcerea.

Karen Pearson
Karen Pearson
Când Isus mergea alături de cei doisprezece, El le-a văzut oboseala și le-a înțeles sentimentul de copleșire. Viața în Palestina era grea sub dominația Imperiului Roman, iar liderii lor spirituali îi împovărau cu cerințe inutile. Isus le cunoștea oboseala și le-a promis: „Eu vă voi da odihnă!” (Matei 11:28). El știa că ei tânjeau după Casa și a promis: „Mă voi întoarce” (Ioan 14:3). Nu s-au schimbat multe în secolele care au trecut. Suntem obosiți. Viața este grea în climatul politic polarizat de astăzi. Nu există nimic pe această planetă risipitoare care să ne poată satisface nevoile cele mai profunde sau să ne împlinească speranțele cele mai dragi. Dar promisiunile lui Dumnezeu rămân valabile. El dă odihnă celor obosiți și ne amintește că suntem aproape de casă! „Încă puţină, foarte puţină vreme, şi Cel ce vine va veni şi nu va zăbovi.” (Evrei 10:37). Așadar, ca femei credincioase, „Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa.” (Evrei 10:23). Suntem aproape acasă!

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi