Dragă prietene,
Cum îți mai merge? Știu… viața nu e ușoară… Poate treci prin greutăți sau poate simți că ești jos, în prăpastia adâncă a lumii, că nu mai ai nicio șansă de a fi cine dorește Dumnezeu să fii.
Aș vrea să-ți povestesc o relatare… Mă aflam în fața unui mic șemineu, în care foarte slab lumina o bucată de jăratic. Flacăra se stinsese, iar puținului jăratic care mai era nu îi dădeam în mintea mea nicio șansă de a se reaprinde într-o flacără vie. Dar cum speranța moare ultima, am luat o așchie și am pus-o peste jăratic. Ce o fi, o fi, mi-am zis și am uitat pentru câteva minute de șemineu. După puțin timp, privirea mi se opri iar asupra lui, de data aceasta uimită. O flacără plăpândă ardea încrezător: așchia se aprinsese!
Imediat, gândul mi-a fugit la o învățătură spirituală și mi-am reamintit de puterea imensă a Domnului de a ne ajuta să renaștem. Chiar dacă pare că „flacăra” unei vieți de umblare cu El nu mai poate fi trezită, atât timp cât există „jăraticul”, voința din partea noastră, nimic nu e imposibil pentru Cel Atotputernic.
Nu ești niciodată atât de căzut, încât să nu poți fi renăscut. Și știm că El nu va frânge o trestie ruptă și nici nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruiască judecata. (Matei 12:20)
Așa că nu uita: Dacă tu ai jăraticul sau dacă fitilul tău încă fumegă, El îți poate da flacăra și vei deveni, prin harul Său, omul minunat, dorit de El, desprins din lanțurile păcatului și legat de Ceruri. Trebuie doar să crezi făgăduința Lui!
Cu prietenie, Cristina Gore
AMiCUS Oradea
