Dragă prietene,
Drumul pe acest pământ este placat de suferință și întâmplări nefericite. Fie ca o consecință directă a faptelor noastre sau din cauza păcatului care a acoperit pământul, tristețea nu este străină niciunui om. Ai fost lovit vreodată de viață atât de greu, încât să strigi: De ce, Doamne? Poate și mai dureros decât acest lucru este când nu primești răspuns la întrebarea ta arzătoare.
În fața inevitabilului, nu putem decât să ne punem pe genunchi și să ne încredem că vom primi speranță. Poate, mai mult decât a scăpa de suferință, ar trebui să ne rugăm să primim puterea de a trece peste ea. Nu lipsa greutăților face o viață să merite trăită, ci atitudinea noastră în fața durerii pe care nu o putem ocoli.
Poate părea paradoxal, dar nu am cunoaște ce este fericirea, dacă nu am avea parte de suferință. Petru rezumă aceste gânduri într-un singur verset plin de valoare: Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat în Hristos Isus la slava Sa veșnică, după ce veți suferi puțină vreme, vă va desăvârși, vă va întări, vă va da putere și vă va face neclintiți. (1 Petru 5:10)
Uneori, resemnarea nu înseamnă capitulare, ci speranța că Dumnezeu este alături de tine. Poate că ai pierdut Canaanul de pe acest pământ, dar alături de El poți fi sigur că vei ajunge în Canaanul Ceresc.
Cu prietenie, Carla Sisu
AMiCUS București
