Dragă prietene,
Poate că au fost momente în viața ta în care te-ai simțit nedreptățit de Dumnezeu și poate că îți e teamă să recunoști. De aceea, vreau să-ți împărtășesc experiența mea.
După moartea bunicului meu, relațiile dintre mama mea și frații săi s-au deteriorat, ducând la o perioadă de distanțare a familiei, perioadă în care m-am simțit singură. Cel mai tare m-a durut comparația: dintre relația mea cu familia mea și cea a cunoscuților mei, care nu urmau pe Domnul cu familiile lor. M-am rugat… și totuși, părea că rugăciunile nu îmi sunt ascultate. Simțeam că totul este în zadar, ba chiar că ei erau mai fericiți cu stilul lor de viață. Și astfel, m-am simțit nedreptățită. Până când am vorbit cu o persoană a cărei familie o consideram perfectă. Și atunci am realizat cât de înșelătoare sunt aparențele și cât de singur ești când nu Îl urmezi pe Dumnezeu.
M-am rugat din nou Domnului, iar răspunsul a venit prin Psalmul 73:13-17 – Degeaba dar mi-am curățit eu inima și mi-am spălat mâinile în nevinovăție, căci în fiecare zi sunt lovit și în toate diminețile sunt pedepsit. Dacă aș zice: „Vreau să vorbesc ca ei”, iată că n-aș fi credincios neamului copiilor Tăi. M-am gândit la aceste lucruri ca să le pricep, dar zadarnică mi-a fost truda, până ce am intrat în Sfântul Locaș al lui Dumnezeu și am luat seama la soarta de la urmă a celor răi.
Judecata Lui era doar aparent nedreaptă – trebuia să rămân alături de Domnul.
Te încurajez să renunți la comparații și să îți pui încrederea doar în El!
Cu prietenie, Raisa Tincu
AMiCUS Cluj
