Dragă prietene,
Ai momente în care simți cum frica te cuprinde atât de mult, încât nu vezi nici măcar o licărire de speranță pe drumul vieții tale?
Vreau să știi că și eu am trăit clipe pline de descurajare și teamă, clipe care păreau eterne și fără rezolvare. Dar mi-am adus aminte că am un Dumnezeu măreț în Ceruri, care a promis că va fi cu mine și îmi va da biruință asupra oricărei lupte. Așa că primul pas pe care aleg să-l fac atunci când sunt ,,îmbrăcată” cu haina deznădejdii și a mâhnirii adânci e să mă plec pe genunchi și să mă rog. Și știi de ce o fac? O fac pentru că am siguranța că rugăciunea rostită cu sinceritate și uneori cu durere se înalță către Isus, Cel care îmi ascultă și înțelege orice întristare și oftare.
Da, știu, poate te vei întreba: Oare Dumnezeu îmi va răspunde? Mă aude El?
Nu te lăsa cuprins de îndoială! Continuă să te rogi și amintește-ți: El deja știe totul despre tine, îți cunoaște inima mai bine decât tine și îți știe amărăciunea, rușinea, supărarea, îndoiala.
În momentele de deznădejde, spune-ți adevărul: Domnul este lumina și mântuirea mea. De cine să mă tem? Domnul este sprijinitorul vieții mele. De cine să-mi fie frică? (Psalmii 27:1)
Predă-te Lui pe deplin și vei primi pace cerească și gânduri de speranță și fericire!
Cu prietenie, Mirela Chetroi
AMiCUS Iași
