Dragă prietene,
Poate că ești încărcat de povara luptelor tale. Vina te apasă. Te frământă întrebări la care nu ai niciun răspuns. Cum ai ajuns aici? Ai crescut într-o familie cu educație aleasă. De ce tot greșești? De ce încă minți? De ce ai alunecat și astăzi? Copleșit de tumultul întrebărilor fără răspuns, alegi să te ascunzi în pustia singurătății. Preferi să fugi departe și să nu mai încerci să fii bun. Simți că lupta aceasta e prea grea pentru tine. O astfel de tulburare sufletească este rezumată în versetul din Psalmii 142:6, care sună așa: Ia aminte la strigătele mele, căci sunt nenorocit de tot! Izbăvește-mă de cei ce mă prigonesc, căci sunt mai tari decât mine!
Fiecare dintre noi se confruntă cu lupte interioare și cu momente de neliniște și confuzie. E natural să ne simțim copleșiți de povara greșelilor noastre și de întrebările lăsate fără răspuns. Totuși, în acest tumult al emoțiilor, este esențial să ne amintim că nu suntem singuri. Dumnezeu este acolo, gata să ne sprijine și să ne ghideze, chiar și în cele mai dificile momente.
Ai încercat să Îl lași pe Dumnezeu să te modeleze? În deșertul acesta în care îți cauți răspuns la întrebări, de fapt, Dumnezeu este Cel care te caută pe tine. El vrea să îți fie sprijin. În pustia în care te simți mic și neînsemnat, Dumnezeu îți arată că nu ești singur. El îți arată slava Sa, tocmai ca tu să prinzi curajul să crezi că poate face lucruri mari prin tine și cu tine. Trebuie doar să te așezi în mâinile Lui și să Îl lași pe El să te modeleze.
Poate că va fi nevoie de ani de modelare, însă ce poate fi mai frumos decât ca, la final, să poți fi numit prietenul lui Dumnezeu?
Cu prietenie, Carla Sisu
AMiCUS București
