Dragă prietene,
Ai strigat. Ai trântit poate ușa camerei cu putere și ai rostit cele mai grele cuvinte. Ai lăsat emoțiile să te învingă. Ai cedat impulsivității tale. Și ai început să lovești cu puterea cuvintelor ce dor. Doar că, de cele mai multe ori, lovești în cei mai dragi ție. De fapt, ai și justificare pentru acțiunile tale. E pentru că tu ai dreptate. E pentru că ce se întâmplă în jurul tău nu este corect. Și lovești. Lovești cu priviri reci, lovești prin tăceri, lovești prin tonul vocii tale. Te-ai pierdut în avalanșa emoțiilor de moment, fără să realizezi cât doare cuvântul tău ascuțit.
Te trezești abia când totul amuțește în jur, când liniștea apăsătoare începe să umple tot spațiul ce te înconjoară. Și atunci conștientizezi că ai fi vrut să poți avea o altă atitudine. Ai fi vrut să poți să lași orgoliul de o parte și să nu îi rănești pe oamenii din jurul tău. Dar nu mai poți schimba nimic. Îngropi sub praful tăcerii tot și taci. Și plângi. Și fugi. Dar poate că soluția nu e asta. Poate că e momentul să ceri ajutorul. Să dărâmi zidurile pe care le-ai construit în jurul tău și să te lași ajutat de Singurul care îți poate oferi iertarea și mângâierea, în ciuda atâtor respingeri și cuvinte grele pe care le-a primit din partea ta.
Dumnezeu îți promite, în Psalmul 91:15, că, indiferent de trecutul tău, de păcatul sau frământarea care te apasă, El așteaptă să Îi accepți ajutorul. – Când Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strâmtorare, îl voi izbăvi și-l voi proslăvi.
Cu prietenie, Andra Sisu
AMiCUS București
