Dragă prietene,
Mai ții minte cum ai învățat să mergi pe bicicletă? Pedalai privind înainte fără să te temi, fiindcă în spatele tău era acea persoană în care aveai cea mai mare încredere. Mergi tot înainte, sunt chiar aici! auzeai o voce. Fără să întorci privirea, ai realizat că acea voce se estompează, iar mâinile care te susțineau ți-au dat demult drumul.
Eu am învățat altfel. Tata m-a dus pe mine și pe fratele meu pe câmp. Fratele meu era un biciclist profesionist, în timp ce eu eram nerăbdătoare să îmi încerc prima bicicletă. Tata ne-a așezat la linia de start, m-a împins și m-a lăsat să mă descurc. Eram pregătită să cad, însă aveam speranța că, la fiecare nouă tură, voi cădea un pic mai târziu. Nu mi-am numărat căzăturile, dar îmi amintesc clar că nu au fost puține. În cele din urmă, frustrarea și descurajarea m-au biruit. Nu era corect. De ce trebuie să-mi privesc fratele pedalând ca un învingător, în timp ce eu eram sortită căzăturilor? Am început să plâng, ațintindu-mi ochii în jos. Lacrimile mi s-au oprit brusc, fiindcă am realizat că locul pe care căzusem era plin de toporași. Adoram aceste flori micuțe, purpurii. Am început sa strig: Toporași, toporași! O asemenea bucurie trebuia împărtășită fratelui și tatălui meu.
Am învățat atunci că, în momentele de disperare, ar trebui să ne ațintim ochii spre făgăduințele Cuvântului lui Dumnezeu. Ei sunt toporașii care ne reînnoiesc puterile, ne ridică de la pământ și ne îndeamnă să continuăm cursa pe care am început-o.
Dacă te afli la pământ, nu căuta să te ridici prea brusc. Îngenunchează și prinde-te strâns de Cuvântul lui Dumnezeu. Vei vedea că locul în care ai căzut poate înflori în mod miraculos și vei îndrăzni să te ridici cu o inimă nouă pentru a finaliza cursa în care te-ai înscris, căci cel neprihănit de șapte ori cade și se ridică (Proverbe 24:16).
Cu prietenie, Gabriela Moroșanu
AMiCUS Iași
