Dragă prietene,
Sunt momente în care mă simt copleșit și cred că este responsabilitatea mea să ies din această stare, prin credință. Fiind poate încăpățânat, uneori consider că problemele prin care trec ar stârni râsul celor din jur și că un om puternic nu ar avea probleme așa ,,banale”. Isus mă întărește de fiecare dată, iar în brațele Sale găsesc ajutor și adăpost.
Am înțeles că El ne poate întări în mai multe feluri decât ne-am putea noi imagina, iar unul dintre acestea este prin cei apropiați nouă. Nu ar trebui să ne fie rușine să împărtășim greutățile ce ne apasă cu frații noștri. Domnul ne îndeamnă să fim vulnerabili unii față de alții, iar pe baza unei relații de încredere și prietenie, El Își poate întinde mâna asupra noastră prin cei de lângă noi.
Înainte să îi putem ajuta pe alții să Îl cunoască pe Isus și, ca biserică, să servim lumea în chip acceptabil, este nevoie ca relația dintre noi, frați și surori, să fie în una de dragoste și grijă unii pentru ceilalți. Așadar, cât avem prilej, să facem bine la toți, și mai ales fraților în credință. (Galateni 6:10)
De astăzi, îmi propun să îi văd pe ceilalți frați din biserică, oameni cu care am interacționat poate mai puțin până acum, ca fiind niște prieteni ce mi-ar sări imediat în ajutor, dorindu-mi să fiu și eu un astfel de prieten pentru ei!
Cu prietenie, Codrin Bejenaru
AMiCUS București
