Dragă prietene,
Aș dori să împărtășesc cu tine un vis pe care-l aveam în copilărie: îmi doream să devin o pasăre și, schimbând cele două picioare pe o pereche de aripi, să pot ajunge mai aproape de cer, de Dumnezeu.
Dar iată că El m-a creat om, după chipul și asemănarea Sa. Ce binecuvântare, căci Biblia spune: Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră și nici nu strâng nimic în grânare, și totuşi, Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preț decât ele? (Matei 6:26)
Iubesc aceste făgăduințe, dar adesea mă las împovărată de grijile, tristețea și teama că nu voi avea, nu voi reuși, nu voi putea… Cum pot să gândesc așa, când am simțit atât de des mâna Sa iubitoare? Îmi amintesc că, în primul an de facultate, când ajungeam cu un leu în buzunar, mereu apăreau bani de undeva, așa că niciodată nu am rămas cu zero. Și știu că nu era o simplă întâmplare, căci banii chiar cădeau din cer – Tata avea grijă de mine.
Și acesta este doar un exemplu din miile de binecuvântări pe care le-am primit. Da, sunt iubită și am valoare în ochii Săi, iar tu nu ești o excepție. Încearcă să-ți amintești toate momentele când El a răspuns rugăciunilor tale sau chiar ți-a oferit fără să ceri.
Mi-am propus să scriu toate experiențele mele, iar în momentele când voi fi copleșită de griji și încercări, să le recitesc și să-mi amintesc: Nu mă tem de nimic! Tatăl meu e-Mpărat. Poate încerci și tu la fel?
Cu prietenie, Nicoleta Postolachi
AMiCUS Chișinău
