Dragă prietene,
Îmi amintesc și acum cum tatăl meu mi-a sugerat în repetate rânduri să tund gazonul din fața casei. Deși nu îmi displace acest lucru, am ales să amân de pe o zi pe alta din diferite motive banale. Timpul a trecut, iar, într-un final, când am ales să materializez sfatul tatălui meu, am întâmpinat numeroase dificultăți. Sincer să fiu, am pierdut mult mai mult timp decât dacă aș fi ascultat sfatul tatălui meu la timp.
Ne place să amânăm, așa-i? Ne place să lăsăm tema pentru ziua de mâine, să ne apucăm de sport în noul an sau, mai bine, să începem de luni. O idee pe care am găsit-o recent, în scrierile lui Ellen G. White, spune așa: amânarea este păcat. M-au frapat cuvintele acestea, pentru că am realizat că eu, conștient sau inconștient, îmi trăiam viața într-o amânare cronică.
În Eclesiastul 11:4, scrie: Cine se uită după vânt nu va semăna și cine se uită după nori nu va secera. Deși atât tu, cât și eu am crescut, am uitat să acționăm fără a aștepta vremea potrivită. Ne facem planuri cât mai perfecționiste, ne luptăm ca detaliile mici și mari să fie fără gram de eșec, însă, din păcate, uităm esența.
Uităm adesea că punem lucrurile pe modul hold, când tot ceea ce trebuie să facem este să începem. Relația perfectă cu Dumnezeu, planul fără pată al pocăinței, programul alcătuit pentru următoarea lună, obiectivele stabilite pentru noul an sunt lucruri eșuate fără acțiune.
Isus te îndeamnă astăzi să nu mai amâni, ci să acționezi, astfel încât planurile tale să izbutească!
Cu prietenie, Eduard Radu
AMiCUS București
