Dragă prietene,
Știu că de multe ori ai auzit oameni în jurul tău întrebând: Dacă Dumnezeu există, de ce sunt oameni care suferă? De ce mor copii nevinovați? Poate că și tu te-ai întrebat aceleași lucruri:
De ce mie? De ce a trebuit să trec prin această despărțire? Cum de a venit boala în familia mea? Dintre toți oamenii… de ce fix mie?
Întrebările acestea vin în urma prejudecății că oamenii buni, mai cu seamă, creștinii, sunt sortiți să-și trăiască viețile departe de frământări, tristeți și suferință. Dumnezeu însă nu a spus niciodată că viața va fi roz și că oamenilor buni li se vor întâmpla doar lucruri bune.
Ucenicii lui Isus I-au pus și ei această întrebare veche de când lumea – De ce există suferință pe pământ? – și I-au arătat un om care era orb din naștere. „Învățătorule”, au zis ei, „cine a păcătuit: omul acesta sau părinții lui, de s-a născut orb?” (Ioan 9:2) Isus a răspuns că niciunul și apoi l-a vindecat.
Viața nu e cinstită. Accidente, boli, tragedii, moarte – toate aceste lucruri ni se întâmplă și nouă. De fapt, în urmă cu aproximativ 2000 de ani, Isus zicea: În lume veți avea necazuri, însă ne-a dat și o asigurare când a continuat: dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea. (Ioan 16:33)
Știu… Din păcate, nu suntem scutiți de suferință, dar suntem pregătiți să o înfruntăm împreună cu Acela care ne-a promis: Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului. (Matei 28:20)
Dacă vreodată vei avea impresia că Dumnezeu nu te aude, nu-ți răspunde la rugăciuni sau, pur și simplu, pare tăcut, amintește-ți că nimeni nu strigă atunci când e lângă tine!
Îndrăzniți, Eu am biruit lumea! (Ioan 16:33)
Cu prietenie, Andra Brașov
AMiCUS București
