Dragă prietene,
E prima dată când experimentez această trăire: să-ți fie atât de dor de cineva, încât să nu mai poți dormi în așteptarea momentului revederii cu acea persoană. Nemaisuportând să stau în casă și să aștept, am ieșit la o mică plimbare. Pe parcursul plimbării, mă tot încurajam: Rezistă, mai e atât de puțin timp de așteptat până când vă veți revedea! Oh, și cât de plăcută a fost revederea! Inima abia își mai păstra lăcașul ei destinat! Mai că dorea să sară din piept și să o ia la fugă înaintea mea…
Trăind aceste sentimente puternice, n-am putut să nu mă gândesc: Oare așa ar trebui să ne simțim și acum, când Îl așteptăm pe Isus să Se întoarcă pe norii cerului? Sau atunci când vom zări în depărtare norul prevestitor, format din mii și mii de îngeri înconjurând tronul slavei? Nu am un răspuns pentru aceste întrebări, dar știu că Dumnezeu vrea să învăț o lecție valoroasă prin această trăire. El dorește de la mine să ajung atât de îndrăgostită de Isus, încât să spun tuturor cât de bucuroasă sunt că Domnul meu Se întoarce curând și vrea să-i ia acasă pe toți cei dragi și scumpi inimii Sale! El Își dorește să ajung să-L aștept cu aceeași nerăbdare și dorință în suflet pe care o simt când îi aștept pe oamenii dragi mie.
Poate pare puțin atipic să auzi asta, dar să știi că Dumnezeu este atât de ușor de iubit! Și odată ce ajungi să-L cunoști îndeaproape, nu-ți vei mai dori să te desparți de El, căci dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi. (1 Ioan 4:10) Și la aceasta se rezumă totul.
Avem un Dumnezeu minunat în ceruri, care ne iubește atât de mult! Oare nu merită El toată inima noastră?
Cu prietenie, Naomi Săndulachi
AMiCUS Timișoara
